Poezie
Suvenir, puzzle sau coji de portocală
timpul nostru
1 min lectură·
Mediu
Era ca la începutul vremurilor.
Tu, zâmbind temerar, cu ochi de raze,
fredonând refrenul de iubire, ispititor,
la urechea mea stângă
mușcându-mă ușor de lob
în timp ce furnicile treceau
prin piele ca prin mușuroi.
Ne-am arcuit trupurile pe muzică
ca o pisică lungindu-se după hrană
skin on skin
te desfăceam de taine
adulmecai umărul gol așa cum
te ademenea mirosul de sarmale
de mic copil
ne-am pătruns cu carne ca pe ardeii umpluți
pe care mama îi pregătea la zile de sărbătoare
astupându-ne cu săruturi mici
ușoare ca un fulg
la prima nea.
Ai rămas de atunci în mine
ca un suvenir
m-ai completat ca pe un puzzle
pe care îl desfaci doar la vreme de plictis
și-l recompui identic
cu aceleași mișcări
dar mereu alte emoții
de atunci te aștept să mă decojești alene,
coaja ta de portocale
pe înserat
la prima ninsoare.
001.750
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Suvenir, puzzle sau coji de portocală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13903184/suvenir-puzzle-sau-coji-de-portocalaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.