Poezie

Murim în fiecare zi

1 min lectură·11 august 2009

Mediu

Puțin. Tăiem câte o felie de carne

ușor cu priceperea unui măcelar iscusit.

O agățăm de un cârlig, o lăsăm la uscat

în soarele dimineții.

Cel mai mult am murit când ai plecat

Am tăiat dublu, am cântărit de două ori.

Am și acum cicatricea în formă de cruce

uneori torn colivă peste, alteori vin

de cele mai multe ori o las liberă la soare.

Ieri au venit uliii să-mi ceară carnea

n-am cerut bani, le-am întins-o politicos

au mâncat-o cu poftă.

Au revenit și azi. E semn bun că nu m-au uitat

Mai mor și azi un pic.

Mâine nu se știe.

Poate o să cer eu carne să-mi lipesc în locul

în care obișnuiai să te așezi zâmbind

cu teama că m-ai putea deranja.

Ridicol. N-ai știut că mă hrăneam cu tine

adulmecându-ți sufletul de artist.

Cred că ai aflat. În ziua în care n-ai mai putut muri

neavând ce tranșa, ajunsesei la os...

Murim în fiecare zi.

Tranșăm, cântărim...

001.942

Mihaela Roxana Boboc. “Murim în fiecare zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13901161/murim-in-fiecare-zi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.