Poezie
Poveste de iarnă
1 min lectură·
Mediu
Ea era frumoasă
ca un înger căzut din eter
cu ochii ca flacăra lumânării
abandonată într-un colț
de strajă zilelor închise
în globul peste care cad mereu fulgi de nea
mari cât clipa dinainte să apari
așa cum te-a imaginat parcă dintotdeauna
înalt aproape deșirat
zâmbind cu ochii ascunși după
buchetul de trandafiri
mereu roșii
ca focul ce trosnește
când nestăvilit când molcom
în piept...
Þi-ar fi luat mâinile le-ar fi atins o clipă
doar să se convingă că exiști
Tu ai fi înțeles
n-ai fi râs
ați fi plâns împreună așa cum stăteați
rezemați de tâmple
împrumutând gândurile
pe buze flămânde
schimbând amintiri amestecate
în liniștea fulgilor
ninge, ninge peste voi
și părul alb trădează clipa
transformată-n timp
Ea era frumoasă
el era boem ca toți artiștii
a pictat-o în seara aceea
a iubit-o a doua zi
într-o zi a plecat
ea i-a păstrat amintirea în globul de cristal
peste care ninge tot timpul.
încă îi mai zăresc
când calc memoria
pe bătături.
001.724
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Poveste de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13897866/poveste-de-iarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.