Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cumva

1 min lectură·
Mediu
Cumva toată risipa asta de cuvinte n-a dus nicăieri
Rămânem la fel de amorfi ca îngerii în cădere
sub un curcubeu văratic.
Mă minunam aseară că pășim diformi
printre lucruri sfinte
și ne spargem de obiecte ne sfărâmăm de margini
până ne intră mizeria în coaste
și sub unghii
La rădăcina firului de păr stau muzele
alungate din creier
mâinile inerte care refuză împreunarea rugii
cerșesc culoarea apusului
pe retină.
Cumva nu aparținem și ne tragem de rădăcini
după origini
Ne cățărăm pe cordonul ombilical să vedem
lumea pierdută prin ochi de copil...
023032
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
93
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Cumva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13895885/cumva

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dumitrita-paladiDP
dumitrita paladi
cumva...ne-cumva - \"mâinile inerte care refuză împreunarea rugii\" - suna stingaci, trebuie reformulat pt ca sa capete mai multa logica. iar imaginea cu cataratul pe cordonul ombilical e neargumentata mai adaugind si vazutul \"prin\" ochi de copil... e o imbinare nereusita dupa parerea mea...
0
@mihaela-roxana-bobocMB
Mihaela Roxana Boboc
Dumitrița Palade, nu apreciez pornirea asta împotriva poeziei pe care o distrugi de la început fără să vrei să aprofundezi. Ultimele 2 versuri sunt cumva esența poeziei lumea pierdută pe care o vedeam cândva prin ochi de copil și reîntoarcerea la rădăcini.
Versul mâinilor inerte care refuză împreunarea rugii are logica și nu văd ce aș mai putea adauga, este clar că ne-am pierdut credința și puterea rugăciunii și are logică în contextul de mai sus.
0