Poezie

Despre Dumnezeu

1 min lectură·25 iunie 2009

Mediu

Pe Dumnezeu l-am găsit prima oară stând pe o bancă

împovărat de ani, sprijinindu-se umil în baston

M-am așezat lângă el și mi-a arătat frumosul

lucrurilor simple.

Atunci l-am iubit, sărăcăcios cum era

și l-am luat între mâini

zidind cu el inima

așa cum zidesc copilașii

castele de nisip

cu mânuțe nesigure.

L-am regăsit apoi în prima icoană

desenată stângaci la vârsta de șase ani.

Stătea răstignit pe crucea strâmbă

privind cu resemnare printre șiroaie de sânge

Omul.

L-am rugat atunci să coboare de pe cruce

Iar el mi-a zâmbit cu înțelegere

s-a strecurat o clipă printre gene de copil

și cu demnitate și-a reluat locul

susținând povara omenirii.

Mult mai târziu aveam să-i pictez lumea

pe care a iubit-o cu înverșunare

în tonuri calde de pastel.

L-am întâlnit în biserică deunăzi

vorbind despre iertare. Subiect tabu.

Despre iubire, mi-a spus, oamenii cred

că știu totul, dar nu știu nimic.

Mă privea printre gene obosit dar când mi-a luat mâna

am simțit frumosul, iubirea și iertarea întreite într-o

singură fire. Am înțeles atunci Treimea Dumnezeirii.

S-a ridicat de pe lespedea rece și a plecat din nou

pe crucea strâmtă.

Atunci l-am iubit cel mai mult.

001.787

Mihaela Roxana Boboc. “Despre Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13893800/despre-dumnezeu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.