Poezie
Omul frumos
în cinstea lui Dan Puric
1 min lectură·
Mediu
Omul frumos nu are icoană nici oglindă
Nu apare în bloguri nu zâmbește în fața camerelor
Probabil singura fotografie în care apare e tabloul de nuntă
Nu făurește lumi, criza financiară e o limbă străină pentru el.
Îl regăsești țâșnind în gestul la care nu te aștepti- salvator
Devine el însuși icoană, călăuza
printre urâtul care-și strigă numele cu opulență
bătându-se în piept cu pumnii în timp ce el,
Omul frumos
ascultă mult și vorbește cu economie
de cuvinte.
Își face o cruce pios în vreme de cumpănă
că la Dumnezeu nu trebuie să insiști
Crezul lui nu mută munții
dar rușinează inimi flămânde
de măriri.
Probabil va prețui viața mai mult decât marii
conducători ai lumii
și va vedea frumosul în lucrurile mărunte
peste care trecem orbi
se va pleca în fața lucrurilor sfinte
pe care noi le renegăm
cu ușurință.
Omul frumos nu construiește palate
Zidește suflete.
Cheamă îngerul din om și alungă demonul
Are doar regretul de a nu fi cunoscut
mai mulți îngeri...
022.779
0