Plutirea mea
atâta zare strânge.
Lumina-mi dă un nou contur
și-o plăsmuire nouă
rotirea Terrei
mă-nalță și mă frânge
și mă învață
viața mea de-a doua.
Cu mine sunt din nou și
parcă
Mă-nghite-ncet planeta
iar cioclii de argint
în jur îmi țin feștile.
Întunecata sferă
resoarbe în viscere
urgiile din mine.
Încerc să mai rămân,
să pot gândi la tine
cțnd voi avea un trup
Trup colbuit de vântul disperării
port eu și
grea îmi e povara și
strânse-s chingile de carne
și-atâta dor îmi e
de Tine și Nirvana.
Tot trecătoare prin Minuni,
atâta jale duc cu mine,
pe
Dar iată despărțirea
de tine și de această lume a formelor
se-ntâmplă chiar acum,
când trupul meu își pierde-ncet LUMINA și
când căldura lui
se duce-n spațiu.
Degeaba-atingi
ființa mea de
Noi ne-am pierdut atunci,
când mi-am desprins ființa
din capătul molatec
al jerbei infinite de stringuri călătoare.
Pulsar am fost o vreme,
trcând prin tot ce-i Cale și
corp arzând și
vid
Ca să înțelegi,
să-aștepți ca timpul din țărână
să scurgă întreaga lume de celule
în straturile verzi și împresurate
de cărăușii trupurilor mute.
Să-ncerci cu cercul minții tale
să
Am fost, căzută sub simțuri.
Acum descătușată,
de aer, de apă, de pămînt,
plec să te caut
în Sufletul Lumii
cel concav,
cel ce ține ființele noastre
invizibile
în fluidul
Între trupurile noastre
apăruse distanța.
Încercam să ajung la tine.
Mă detașam de forma mea
cu multă ușurință.
Carnea rămânea sub tutela
sângelui,
agale se mișcau toate.
Locașul meu
Aproape transparenți
sub o lumină aleasă
treceam legați unul de altul
cu nesfârșite fire.
Ochii întorși în noi
cutreierau cosmosul cărnii.
Ura celor de afară
nu ajungea aici
iar liniștea
Motto:
\"Un filozof a spus astfel: cuget, deci exist.
Rezultă din asta că exist, de vreme ce cuget?
Filozoful habar n-avea prin urmare ce e viața și ce e neviața.
Pot să spun: cuget deci nu
Scormonitor de luturi
te găsisem într-o parte a planetei.
Prin gura ta
praful devenea
antigravitațional
împins de plămânii tăi
spre aerul ars
de elemente necunoscute.
Te găsisem
chiar
Erai dincolo
de verdele transparent.
Mi-am trecut ochii
prin cerc
și te-am întâlnit.
Gata să nu te cunosc
cu acest trup.
Târziu am știut că ești tu.
Bogățiile
erau la noi pe din
Aerul era prea puțin pentru noi.
Pedeapsa în care eram prinși
ne fusese dată pe viață.
Hîrtii de grațiere nu puteam face
nervii mîinilor ar fi murit,
sub acest joc
în care
se topeau și
În prelungirea firelor
eram noi.
Crepusculul invada această parte a planetei.
Meridianele, granițele,
toate linile convenționale
ne dirijau.
Pătrunderea în spațiu
trecerea, revenirea,
erau
Ciudată devenire acest spațiu !
Lumini captate-n goană
cuteză-a prinde formă
și consistențe clare.
Particule agitate
își proslăvesc menirea
de-a da contur.
Se recompun continuu
și curg în
Aveam chiar forma mea,
căci mă vedeam venind și din trecut.
Concomitent, mă îndreptam
spre locul întâlnirii
cu mine însumi
și toată devenirea aceasta
mă uluia.
Cu cât m-apropiam din
Motto:
\"Sensul dă formă energiei.\"
David Bohm
\"Informateria dă formă lumatiei, sursă de energie nedefinită.\"
Mihai Drăgănescu
Eram, întinderea nemărginită
cu toate podoabele
În această noapte continuă
în întunericul preluat de
particule,
ne prelingem odată cu
fluidul
încercând
din când în când
trecerea
dincolo de granița violet.
Acolo, într-o mare de
Năluci
se implantau atunci
în pulberi pământene,
nervoase excrescențe
magnetizau continu
această devenire
în care noi
aveam să cuibărim
ființele purtate
din zonele neștirii.
Cîtă
Oprește,
te-am adus pe planeta fecundă.
Tentaculare la scoarță
ființe chinuite
de dragostea de zbor.
Misterul creației
îl vom găsi
la capătul acesta
și scopul tot atunci
desigur va
În împărăția luminii
umbrele eram noi.
Atît de transparenți
ne încropeam hilar
în semiforme
iar
fiecare undă un jug era
Când deveneam palpabili
simțeam dureri deșarte
și chin
tot
Incantațiile proslăveau
devenirea materiei,
misterul îmbrăca
acest rod în teamă
spiritul dislocat din unitate
încerca introspecția
iar noi nedeveniți încă
așteptam implantarea.
Întinderi
Eram dincolo de închipuire.
Formele noi
sub iluminarea
aceluiași spectru,
ne adunau unul în celălalt.
Lăsasem în urmă
adevărul de până atunci;
concretul nu mai zăbovea cu noi
și
Vino în acest Capăt
să vezi cum
marginea ființei mele este ființa Ta,
cum iubirea noastră e o iubire pierdută,
cum eu, am să Te numesc
Prinț peste Imperiul Timpului și
cum împreună vom fi:
MM