Poezii

În ochii mei a coborât: un înger! Iar tu, mi-ai spus: în ochii tăi sunt eu! Noi nu știam că absorbiți de-un fulger Ne întorcea la El, chiar Dumnezeu. În ochii mei era: multă lumină! Iar tu

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Eu mor. Mă-ngrop sub pleoapa ta în cel mai trist mormânt ce-a fost vreodată-n lume. Iar Dumnezeu va ști că Universul său cu-alaiul de lumină și iubire, s-a prăbușit,

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Din poala de Lumină ce Te-nveșmântă, Tată, noi ne-am desprins arzând trăiri neînchipuite. Stea de argint în aure scăldată, ne-am prăbușit pe un tăiș de timp și sufletele noastre s-au

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

La malul Timpului aștept, ca Dumnezeu să cearnă din trupul sufletului său, topită ca o magmă făptura ta, pierdut-o dată de mine, din lumină, robită cărnii de pământ, desăvârșită-n

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Te iau cu mine-n adâncimea lumii, acolo unde spațiul nu există, unde chiar timpul și-a înfășurat spirala în jurul unei raze, demult stinsă. Călătorind să fim cât mai aproape, de locul

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

La răsăritul timpului continuu am fost întâi și cât mi-a fost de teamă de nașterea singurătății mele și cât te-am așteptat să-ți plăsmuiești făptura din marginea substanței, încet ai

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Curge dintr-un ochi gigantic, lacrima de început. Universul fantomatic zace stins în transparență, cade forma globulară printr-un spațiu conceput de gândirea infernală a pătrunderii-n

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Joc fantastic (experiment) aici este necunoscutul Totul se răstoarnă. Sferele nu au nimic, razele lor sunt invariabile; doar piramida cu

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Gânditori, săraci și pedepsiți, hoinari ai altor galaxii incendiate, nebuni de doruri inexplicabile, elogiați de chipuri șterse încă mai suntem în trupuri pământii. Neliniștită-i

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

(Pitagora) Y Noi, călători prin lumile ascunse de dincolo de iriși, ne înrobeam celulei planetare și-n sângele încins de Soare ne bălăceam ființele de aer iar jugul

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Împreună eram în cârdul de goi Sălbateci cu trupuri desprinse din tină frig ne era și jale și dor de lumină. Crânguri din piatră purtau mugurii morți din trecut ape stătute bulboane

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Jocul planetei Naște cârduri de goi. Învelește-i, AntOM în lumina adusă de noi. punele-n ochi forme de vechi galaxii, trecele-n trupuri unde din cele mai vii, sub frunte adu-le întregul

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Pupilele noastre oarbe de soare cadavre de umbre îngroapă. Planeta, e-un sfânt cimitir de căzuți din lumină și-o mare de cruci și trupuri de aer înfipte-n țărână. Privește AntOM, în

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Fii neprimiți dincolo de oglindă a rămas zâmbetul vostru. Maștere în giulgiuri pătate poartă în suflete gânguritul vostru neauzit. Mânuțe moi mângâie sânii morții. Ferecat, laptele din

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Se-nvârte lumea toată-n agonie maldăre grele apasă firul ierbii, pântece calde afară dau sămânța în vânăta mocirlă să-ncolțească. Stau descărnate trupuri obosite ăn scaune

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Incandescent pământul în abur trecea totul moartea era condens de-otrvă și putoare. Sub cer de plumb planeta să moară începea. Ființa încătușată imens se-ncovoia, pădurile

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Eram de mult aduși aici, aveam ființe plângătoare Lacrimi strângeam în ochi imenși oribil descompuși în iriși cromați arid, incandescenți, neliniștiți și duși prin forme ghidați de creiere

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Forme trecute în preasfinții catifelează ochiul în purpuriu nimbul captează undele, știrile universului trec în planetă prin ușa altarului. Laseri călători se răsfrâng în ceara

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Dar cine plânge în planetă? Sunt Călători din trei direcții aduși în timp de: o mișcare; să crească-n trupuri bisturie de plasmă, prinsă în direcții pătrunzătoare sângerânde sub unde

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Seminții nepământene stăteau întoarse-n oul călător. Invazia planificată era oprită. Sub imperiul uraniului nu mai puteau încolți iar nașterea lumii lor trebuia amânată. Înghesuite,

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Archytas Prin trecerea aceea opacă, m-au numit Kairos și m-au înveșmântat cu toate cunoașterile. Șapte intervale la rând mi-au căzut câte șapte

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Eram sclavii armoniei nevăzute. Înveșmântați în lumină căram în litiere de aur, oglinda cu nesfârșite fețe, cunoașterea tuturor lumilor, și golul trecerii dintr-o parte în

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Rotirea noastră nu mai înceta. Aripa nesfârșită bătea ușor a spațiu, preumblările celor de sub noi viermuiri deșarte. Înălțimea lăsa adâncul pentru totdeauna, aidoma existența

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0

Cu gora ei de pământ sfera îți înghițea trupul, sub ochiul meu dizolvat în această imagine, umezit ca sub o rouă alcolică. Pierdut înlăuntrul ei îți petreceai sângele prin tine supus; aveai

MMMihaela Muraru - Mândrea

0

0