Poezie
Nomazi
1 min lectură·
Mediu
Din poala de Lumină
ce Te-nveșmântă, Tată,
noi ne-am desprins
arzând trăiri neînchipuite.
Stea de argint
în aure scăldată,
ne-am prăbușit
pe un tăiș de timp
și sufletele noastre
s-au despărțit deodată,
rostogolindu-se pe panta
prea-naltului Olimp.
O, Doamne Tată
Prea sfânt și prea iubit
tu ne-ai creat Nomazi
la Porțile iubirii
și-acum cerșim,
sălbatecului timp,
o undă din
Izvorul Nemuririi.
Să ne-azvârlim în ea,
să fim noi doi, doar Unul,
să reparăm greșala
în care ne-am născut
în vremi nepotrivite,
cu trupurile arzând.
O, Doamne, Tată!
Mai scaldă-ne-n lumină
și fă să fie totul
așa ca la-nceput,
când noi eram, doar Unul
în Lumea Ta Divină,
necunoscând iubirea
în trupuri de pământ.
002.540
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Muraru - Mândrea. “Nomazi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-muraru-mandrea/poezie/97276/nomaziComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.