Poezie

Margine

1 min lectură·7 decembrie 2004

Mediu

Pupilele noastre oarbe de soare

cadavre de umbre

îngroapă.

Planeta, e-un sfânt cimitir

de căzuți din lumină

și-o mare de cruci

și trupuri de aer

înfipte-n țărână.

Privește AntOM,

în marginea-aceasta !

Halou de argint

își plânge făptura uitată în lut,

cu lacrimi de aer și

sfinte ne par

culorile albastre și

plânsul tăcut al zării.

Bulgări de țărnă

îngroapă pământul,

trupul de lut.

În margine, ochiul gigant

își lunecă lacrima tristă.

Pământul se-ntoarce-n făptură și

lutul se cască a gură

și-o mână de aur se saltă,

cuvântul se adună,

în lava de sânge o lume

se surpă,

o lume,

o zgură.

002.345

Mihaela Muraru - Mândrea. “Margine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-muraru-mandrea/poezie/97265/margine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.