Mihaela Maxim

sădim cu podul palmei tăcerea între căi paralele ce ating, la infinit, aceeași eternă iubire...femeia și bărbatul ei, copila, iubita, mama, feciorul, bărbatul, tatăl, despicăm ițele curcubeului timp înaintând către miezul ființei, peretele plin de caii verzi ai iluziilor străvezii peste pana realului... fiecare loc din urmă este doar alveola celui dintâi, vezi, nuferii tăi au apărut pe lacul știrilor, ploaie fină bucuria ochilor

\"eu mă plimb printr-un parfum\"
\"adorm uneori pe această așteptare\"
torn și eu cerneala unei clipe de mulțumire...

\"roi de fluturi între buzele fierbinți\"
întoarsă de la tăcere urechea mea deapănă fuior de șoapte.
\"degetele mureau\" pe clape

mă încearcă marginea unei șoapte de mulțumire, citind poemul tău... \"îmi retrag țipătul din puls\" pentru clipa în care ai scris-o.

lacrima zorilor pe tâmpla ierbii
răscolea tăceri fără limite
visele zdrobeau carnea orelor
alergând ultimele răsuflări către zi
cenușa norilor nu mai ascunde nimic…
stereotipul umbrelor înlănțuie întuneric
peste cearcănele timpului înfrigurat
luna își ia rămas bun pentru încă o trecere
pe răbojul orbitei… glumeam
cu sufletul în palme șoptind
cuvinte ce se preling pe degete fine
în lacul beznei
...

mă bucur eu, că ați trecut și ... v-ați citit chipul, printre rânduri. bineînțeles alături, oricât de greu îmi este uneori să ajung, tot sper în... recuperare!:)
Enigma, Bursucel, o mare de bucurie sub vâslele voastre!
să vă fie bărcuțele trainice și lin zborul!
Cu drag,
MM.

mae, eram sub influențe... lirice. de multe ori mă minunez, de parcă spirite n-au găsit altă cochilie să-și sufle șoaptele, decât urechea mea... și atunci mă bucur de două ori de tot ce este în jurul meu!
deh... roata morii gândurilor are și ea nevoie să fie împinsă de un motoraș... mulțumesc
:)

Nouraș... am citit în weekendul acesta și restul...
eu sunt fără cuvinte!
\"timpul astfel fragmentat\" m-a lăsat fără grai.
\"mașina cu zbaturi\" mi-a perforat toate așteptările, intrând de-a dreptul în inimă.
\"Odată învăluit în ceața răcoroasă a serii, am simțit frisonul vegetației umede și solzoase încolăcindu-mi gleznele. În fata mea se întindea, fremătătoare, o mare de viermi vegetali, pierzându-se în zare - acolo unde peisajul rămânea grandios și imposibil.\"

urmează \"vara tricoului cu numărul 12\", \"cap de târnăcop\"
(\"Este prețul lucidității dureroase din ceas de noapte smulsă doar pentru câteva clipe, imperiului oniric, doar atât cât să poți așterne pe hârtie câteva crâmpeie de adevăruri relative, de care te vei îndoi până în ultima clipă\"), și desigur, \"Există unele zile (din Anii cinematografului)\"
\"Când universul, la ușa ta prelins
Agită ciudatul joc de oglinzi
Ia-ți masca! -și-acoperă-ți tâmpla strivită-ntre cer și pământ.
Când cerul s-a spart acum pe asfalt
Și-ți face semn să calci în neant.
Ia-ți masca!
- e toamnă și jocu-i bizar
Și lasă jurnalul ce-l scrii în zadar.
Ia-ți masca!
Cutreieră orașul, plângând și
Uită jurnalul ce-l ții cu patimă-n gând\"

Nu am decât să-ți mulțumesc, pentru o lectură atât de plăcută!
Cu drag,
MM.

danț-cotofleanț...și ovizi! râsete mari și tari, la cutie pe hârtie! :):):)

dragă Iuliana, s-a cam potrivit... nu le-am premeditat. Dar vă chemasem la sărbătoare, una de suflet. mulțumesc, asemenea!

noroc si sanatate, sa ne fie sperantele lungi si bucuria aproape.

nu te văzusem... păi al 34-lea cerc pe trunchiul vieții. n-a fost vina mea, așa a vrut mama. și s-a pomenit cu mine.
și un cerc de poezie, dar pe ăsta nu l-am numărat, nu-i știu raza, perioada de rotație...
să am eu cadouri pentru cât sunteți voi de frumoși!
merci la fel.

Întârziată am fost și eu, ieri, speram să trec neobservată ... :)
Cu bine, și ție.

asta este o sculptură de poezie.

nu știu dacă este terminată (:)), veneam s-o scot... mercic.
rămâne să mă trag cu ea de bretele...
Tu, Virgil, ...\"ai spus\"... mi-am permis să-mi croiesc și eu o aripă din fluturașul tău, aveam nevoie de aripi și... am \'împrumutat\' una.
Thais... fără cuvinte...a, da. era cu strugurii și vulpea, voiam să se știe că se mai îndulcesc ei... furăm câte un bob, din sânul iubirii, dar șșt... să nu mai spuneți!
Mih

vers cu vers. Bine ai venit!

nici eu nu am crezut că mă joc, dar s-a jucat ea, viața, cu mine. apoi au venit niște copii... știi povestea.
atunci îmi dau seama că trebuie să mă trezesc.
viața e o școală din care nu mai ieși, decât atunci când ceilalți încearcă în disperare să te facă să revii.
dacă nu înveți să râzi, riști să te înneci în plâns, chiar lângă echipa de salvamari. din joacă, am învățat să râd. și râd. de mine.
Silvia... mi-ai fost atât de aproape în drumul ăsta cu pași de dans. Nu te întrista.
Cu drag,
Mih

autoironie... pe toate fețele chinuite cu sârg...e scrisă și ea, în linii generale. Am tot chinuit-o și pe ea, în cele din urmă am rămas la prima variantă. adevărul e, că scriind, te trezești uneori cu un cârd de drăcușori care-ți vin să piticească jumătatea \'gânditoare\' de creier și de multe ori nu ai scăpare. Ștergi, ori fugi. N-am șters... prefer să-mi spun că n-am scris-o eu. exact despre asta e vorba, impresie. pentru că ne jucăm uneori fără să vrem cu sentimente, și trebuie să fim al naibii de tari să nu ne lăsăm duși de către dânsele. nu trebuie să uităm absolut niciodată, că uneori somnul rațiunii naște monștri. nu trebuie să le permitem să intre în viață. după ce ne jucăm și facem filmulețe de groază, noi, toți copiii, trebuie să-i punem în cutiuțe, ne dăm măștile jos, și fugim împreună pe coclauri, râzând.

vă mulțumesc din suflet. cer iertare celor pe care nu am reușit să-i \'prind\' în hora de cuvinte la hanul Ancuței, mă voi revanșa, sper, în timp, recuperând puțin câte puțin.
vă simt alături, unii față de alții, mă bucur că vă sunt aproape și sper să putem fi la înălțime către fiecare dintre voi toți. Să vă fie inimile calde, multă bucurie să împărțiți cu ai voștri, să ne citim sănătoși!
Cu drag,
Miha

\"Ploaia va plange trupul de inger pe care-l va pierde\"
îngerul căzut se va ascunde pe undeva prin gândurile tale.
Îmi place imaginea unui înger născut din ploaie, pierdut în transparența ei, și vina ta de a fi lăsat deschise porți către...lume, noapte.

mercic, fluturaș... era tot o poezie despre... înaripate.
numai priviri ard acolo, cu adevărat...