Mihaela Maxim

sublim!

mi-am bifat \"Anunță-mă pe email despre comentarii noi!\"

Sorine, pentru atenție. Eu una tot fac prieteni la comun, și substantive la genitiv, și nu mă mai satur de atâtea reguli răsturnate risipite pe campia agoniei.

și ție Eliuțo, mi se bucură sufletul și-l țintesc invidioasă de atâta exuberanță pe capul lui.
Acu\' citesc!

stă alături la șuetă cu îngerul tău păzitor și tu scrii

umilit-am sălciile
plecatu-le-am fălcile
umbritu-le-am genele
adormitu-le-am penele

peste oamenii tăi, siliștene!

și s-a mai ridicat una, mai trainică și mai frumoasă

piele de nor... cusută cu lacrimă, cusută cu dor

răstigniți înauntru, prea târziu...

în ritmul valurilor ți-a soptit în limba cochiliilor miresmelor galbene de gutui chihlimbarul ei de speranță

ea ce poem i-ai făcut, n-ar mai muri pe nimeni!

îngerul tău și pe la noi cu solzii tăi în brațe...prefăcuți în pene. Te-o fi mințit?

și mama ce-a zis? doctorul sufletului care m-a născut...

dacă n-ai învățat încă, există o singură explicație...
tu cam plângi în noi, cu noi...

sau, neasemuit de frumos

negreșit, căci totul e cu putință, pe pământ și, drept dovadă vă voi nara o istorie ciudată, în care am jucat și eu un rol, deși foarte secundar \"...
\"Dumas zice că romanul a esistat totdeauna. Se poate. El e metafora vieței. Priviți reversul aurit a unei monede calpe , ascultați cântecul absurd a unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, estrageți din aste poezia ce poate esista în ele și iată romanul .
Printr-o claie prăfuită de cărți vechi (am o predilecțiune pentru vechituri ), am dat peste un volum mai nou : Novele cu șase gravuri . Deschid 4 și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat . Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției ? Pe Tasso ! Lesne de esplicat : Economia . Am scos întradins portretul lui Tasso spre - a-l compara . Era el, trăsură cu trăsură. Ce coincidențe bizare pe fața pământului , îmi zisei zâmbind prin visarea mea. Putea-s-ar oare întâmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam ? . ..
Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate cîte vedem, auzim, cugetăm , judecăm nu sunt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități , iar nu lucruri reale. Viața-i vis.
Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor , ce se trăgeau strâmte și noroioase pin noianul de case mici și rău zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai pin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de-a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiîntuneric se zărea cîte o femeie ... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce 9 chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei , femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și sânul său veșted și gol -poate ultimul mijloc de-a sufoca dorinți murdare în piepturi stârpite și pustiite de corupțiune și beție. Bețivul intra, semiîntunericul devenea întuneric și amurgul gândirilor se prefăcea într-o miază-noapte de plumb când gîndeam că și acela se numește om, și aceea femeie. || Trebuie să scuzi , trei sferturi ale lumei e așa, și dintr-al patrulea — Dumnezeul[e], ce puține \'s caracterele acelea care merită a se numi omenești. ||
Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere \'n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele goale băgate în niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă , urâtă se desemna pe fețele amândorora .
Alături era o cafenea. Ploaia și frigul ce mă pătrunsese mă siliră să intru \'n ea. Mirosul tutunului, eternul trictrac a jucătorilor de domino făcea un efect deosebit asupra simțurilor mele amețite de ploaie și de frig. Orologiul 5 , fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori în 6 limba sa metalică , spre-a da lumei, ce 7 nu-l asculta, sama că se scursese și a 12 oră a miezului nopții 8 . P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau cîte - o grupă de jucători de cărți cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuți, cu ochii fixi , mișcându-și și mușcându-și buzele făr\' a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase cîte - o gură din cafeaua sau berea ce li sta dinainte ... semn de triumf !
Un june aplecat asupra unui biliard scria cu creta pe pănura verde vorba Ilma . Cugetam că e din vița lui Arpad și că și-o fi scoțând din rezervoriul memoriei sale vrun dulce 10 nume de iubită sau vreun ideal unguresc din romanele lui Mauriciu Jokay . Nu m-am mai ocupat mai mult de figura acestui tânăr , suspinător poate, ci am început a răsfoi , prin ziare streine, unele reviste literarii artistice etc. (Ale noastre neci nu au, neci nu vor a revedea ceva în privința asta.) Junele meu se apropie de mine. ? După d-ta, mă rog, șopti el înclinându-se .\"
(http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html)

negativul este la fel de bogat, cu atat mai frumoasă poezia. \"nechemații\", poftiți la masa sunetelor de neculoare, să ne chemăm lăuntric temerile, dorințele, remușcările nemușcăturilor, câinii veacurilor și pământurilor în buricul șoaptelor!

(\"undeva îmi cânta o \" strună...aș renunța la \"în loc de umeri\") Dar e frumoasă! titlul are în el ceva apocaliptic, cu subtitlu cu tot. este superb.

Elena, mi-ai cam dat de lucru cu frumusețile de pe-acolo. Cred că am probleme cu winamp-ul, îl bibilesc un pic și te vestesc pe mail.
Elia...uite așa sculptăm unii într-alții curcubeele sufeletelor
Mă bucură mult, Silvia, mesajul tău...

și pură. \"ne vor deschide / în albia clipei / porțile
trupului \" pentru războiul dragostei... \"ca două sensuri / dezbrăcate de vers / numai lut risipit\" întru victoria înălțimilor \"albaștri cocori / suspendați pe fruntea nopții\"