Amenajări interioare

buuunnnn. prima parte un pic cam saltareata si cam inghesuita. un pic prea mult precipitata. apoi, din ce in ce mai bine pana spre finalul cam incriptat, zic eu! si, de aceea, nu foarte puternic. camera cu vedere la soare--foarte bine descrisa. frumos. perla din scoica.

altfel, poate un strop de cinism...?! nu stiu. sau o tristete, o deceptie, o hotarare pripita...

nu mai fac si poezie acum... maine:)

io

Mihaela, asta este altceva! desi intr-adevar nu ai aceeasi \"viteza\" in toata poezia, a iesit super reala, imi place mult!
ma incanta soarele din beci, si ciupercile sinucigase, singuratatea cosmarului tau, umbra ce se asterne peste toata poezia aceasta. felicitari!

Cel mai mult mi-a placut motto-ul. Finalul cu referinta la vis nu e original de tot. Partea cu prepararea bucatelor imi scapa cumva si e ceva foarte subiectiv - din cauza restrictiilor asupra regimului meu alimentar :) - m-am simtit insa un \"melc\" \"tropaind\" prin poezia ta...

am ajuns dupa Silvia, dar nu-mi pare rau ca sunt mealcă la poezia ta.
E plina de inedit, ca sa zic asa, mai ales cand ma gandesc la faptul ca energia de care dai dovada recent e capabila sa urneasca si Portile de fier.
Dar la mintile flămânzilor nu te-ai gandit?
N-am gasit nici un muschiuleț in sânge prin versurile tale.
Păi, se poate!
Nu promit sa ma satur cu ce ai aici. Mai vreau o portie, dar cu conditia sa arunci cheia papusii pe ferestra lui b. gates.

da, cam... păi... din rețeta cu găluște pe unde muște fugeau, s-a făcut o gogoșică, de vierme, împletită cu mătasea firelor unui păianjen. Ea visa în focul celor patru ochiuri-picioare de aragaz la foc mic, poate, că mâine va ajunge un adevărat cartof, într-o supă adevărată, dar nu ajunsese decât o biată păpușică pârlită, celebrându-și propria devenire. Camera este un labirint de gânduri, în care ea coace și desface, acel panaceu al gândurilor, morișca sentimentelor, care ne așează amintirile la proțap, pe focul timpului. apoi revine optimistă, cu soarele în batistă, spunându-și vajnică... e doar un vis urât, cu care voi lupta în numele națiunii păpușilor. își închipuie că va reuși, cumva, să astupe răni cu mototolul ei de sul trupesc, în care se ochidneste de pe acum, o inimă încriptată... adică în criptă... jocurile de criptare, chei private, publice sunt doar deformație profesională... merci de trecere, te mai aștept

bianca - mulțam de vizită, nu credeam că poate încânta pe cineva celula condamnatilui la moarte veșnică, repetată, agonizantă. mă bucur că ai reușit să vezi soarele, printre crăpăturile versurilor mele

silvia - tu, melcul, cheie micuță scăpată pe masa mea de tortură de către un înger neîndemânatic... mulțumesc de opintire, prin versurile mele mucegăite.

elena - aveam deja la pachet poemul secund, ți-l ofer pe tavă, timidă și gustoasă. portile... mititice, săracele, abia-abia. săru\'mâna de citire, de mâine...aritmetică, ce naiba, tre\' să-mi număr melcii...

Cutremurător, alarmant, pătrunzător. Se-ntîmplă ceva cu poezia ta. O altă palitră, creioanele zgîrîie prin ascuțiș, pe alocuri hîrtia e ruptă... Amenajările înfricoșează, dar îmbie. Totuși, deschide un geam, aerisește și las-să pătrundă raze.

să fug cu totul, nu este poezia mea, nu prea este poezie...da\' de, dacă vine, trebuie citită. Dacă o mai prind, însă...
glumesc.
da, am văzut și mă voi conforma.
oricum, timp nu prea am...mai pe fugă, așa, ...deh
Am început lucrul...

e ceva in camera unui condamnat, e atata viata concentrata... caci cine are mai mult speranta in disperare?
de aici si soarele... e implicit.

cum sufletul tău vine și pune o lumină în sumbra mea odăiță. săru-mâna, aveam nevoie, să văd să mai scriu ceva în uitarea mea...