Mihaela Manole

Aș vrea să dorm Sub un mormânt de frunze, Să le simt în mine descompunerea Și spulberarea lor în crematorii Fumegânde. Aș vrea să dorm Somnul greu al copacilor Și visător, al firului

E nou, e sublim, e devreme. Prin noi curege un ocean de dragoste. Prin el am plămădit o minune Prin el am plănuit o lume. O lume de senin și visare O lume pentru acum și mai ales Pentru mai

De Crăciun, mulți dintre noi mergem să ne vedem copiii în spectacole de Crăciun, la grădiniță, la școală. De patru ani merg la Ateneu să vad copiii din Centrele de Plasament. Adunați în jurul

Privesc copacii înalți ce Mă-ntrec cu maiestatea lor E falsă,îmi zic, și urc mai departe Alunec, m-agăț de-o speranță Și rădăcinile lor Mă agață. Nu, acolo sus, vreau să ajung, Să fii

iubire eroică melancolie plăcerile suferinței

De ce ,,steluța\" primită nu mă face să mă simt altfel?...De ce când simți că ai scris tot ce ai avut de scris, ai simțit tot ce puteai simți, ai trăit toate emoțiile posibile, de ce nu poți să

Vino, te-aștept Abia ai sosit Ochii-mi flămânzi de tine Își cer dreptul de-a privi. Acum ești înalt și frumos Crengile tale au crescut Datorită luminii din mine Roadele tale sunt dulci când se

Artist păgân Irevocând un ordin Uitat de mult prin Acatiste A încercat să vindece Lumea De prea mult rău Și de prea mult bine Și a ieșit o dandana că Numai ea, lumina Mai repară

A căzut o frunză Plină de rugină și de ploaie A coborât lin ca o zi Mohorâtă Și a murit încet Suspinând Apoi un stol de frunze si-au luat zborul În ropot de aplauze Balet minunat Într-o

Aproape de cer Privirea mea a întâlnit Liniștea. Era un țipăt de vultur Și tăcerea grea a stâncii. Pașii m-au purtat Pe oglinda în care se vedeau Brazii, și în spatele lor Sufletul meu,

Cred în om În puterea lui de a alege Între a fi sclav sau om În încrâncenarea lui Când sfâșie suferința Și întunericul În curajul lui de a fi fericit

Intru cu emoție în Universitate. Voi recunoaște locul unde am petrecut 5 ani din viață ? Mă izbește mirosul de lemn proaspăt vopsit, lambriuri de plastic și termopane maronii. Nu regăseam nimic din

Un ochi pe față unul pe dos Unul scos Ochi pentru ochi ; Prozaic gest feminin Devenit, evident, divin La genul masculin. Un șir și alt șir Creația-i măruntă De-i simplu fular Dar ia să

Un ochi pe față unul pe dos Unul scos Ochi pentru ochi. Dintr-un ochi faci doi Și-apoi trei Dintr-un fir faci un fular Precum un grădinar Sau demiurg Din nimic o lume, un fular O

E mult de cand n-am mai spus ,,te iubesc\". Intorc brusc capul si ochi staini ma privesc Ma simt transparenta, pierduta-ntr-un banal firesc Incurajat de zilnica intrebare ,,Ce faci?\" E-o lume

Am așteptat să-mi zâmbeasca mai intai Prima raza de soare Ca sa pot straluci pe fondul Chipului tau. Prima picatura de ploaie a Cazut atunci, cand Florile daruite mie au Plecat in voiaj de