Departe sunt de toate, de ce-am iubit, de ce-am urât vreodată,
Lumină fără rost ce-și caută culcușul.
Aș da un an din viață să pot strânge acum în pumn
Zăpada murdară de pe trotuare
Să simt cum
Am privit mărul în ochi
Și i-am simțit emoția parfumată,
Am strâns în palmă o cireașă
Și i-am simțit roșeața zemuind,
M-am afundat în privirea ta
Și ți-am simțit îmbrățișarea caldă a
Între noi
Sunt zăpezi și nisipuri
Poate cerul căzut
Niciodată uitarea.
Între noi
Sunt lumi dispărute
Poate noi apărute
Niciodată risipirea.
Între noi
E respirația stâncii
Topită de
Bătăi de aripi sfâșiat
Pe-un ram văduvit
De poama veșnic rodind;
Sămânță ce curge prin ram
Granule de zâmbet abătut
Pierdut în trunchi
Răsfirat în frunze zemuind
Adăstâd pe pământ.
Fum
Am vrut sa pot privi în ochii tăi
Cu sufletul senin, curat
Să pot spune simplu:
A meritat.
Zâmbind de dragul tău
S-ascund durere, chin
Să cred în zămbet am învățat,
De dragul tău
Și-atunci un
Sclipire de apus larg răsfrânt
În al tău zâmbet
Cald, roșu de soare
Îmi pătrunde prin ochi
În suflet,
Mi-l mângâie, mi-l ia
Și mi-l duce
Acolo unde e
Numai soare
Și cald
Și iubire.
Gândul drag și gândul bun
Le aștern acum pe pat,
Vis frumos sub cap iți pun
Cu-al meu suflet te-nvelesc
Noapte bună, te iubesc!
Somnul drag și somnul dulce
Să te-aline, să te culce!
De ce vreți oare să ucideți astrele?
Orele nu vă mai sunt îndeajuns?
În loc să căutați în lanuri spinii
Priviți în gol, și existați, atât.
În existența unică ce ne revine
Ca o felie tăiată în
Lângă noi se întinde
Veșnic și trist
Se-nfiripă un vis
Moartea Lebedei.
Plâng lacul și salcia udă
Cu lacrimi de de verde de frunză
Cu flori de mai.
Prosoape de iarbă
Îmi pun pe iris
Să văd
Libertatea de-a fi și de-a iubi
Nesigur de aștrii
Un univers în doi
E firesc, e sublim, e mereu tânăr și nou.
Pășind pe cărbuni încinși
Găsim în fumul albastru
Elixirul vieții.
Nu uita că
Rugă și gând pe aripi de vant
Duse-n văzduh
Din necuprins, o stea s-a aprins
Căzând pe pământ
Sămânță-ncolțind.
Lujer de rouă
Împărțită în două
Adăpând unirea pierdută cu firea
Vrejuri ce
Culori pline de vis
Și de soare
Plutesc în spațiul
Strâmt dintre mine
Și eu
Și deodată între
Mine și eu ai
Apărut tu
Și-ai făcut din culori
Curcubee
Și din raze cununi
De regină
Vino,
Abia ai sosit
Ochii-mi flămânzi de tine
Îți cer dreptul de-a privi
Vino,
Să începem sau să sfârșim
Tragedia
Acestei comice existențe
Neînțelesă de aștrii
Și de oameni.
Fantastica
E gata dragule cafeaua
Ce spui ? nu ți-am călcat cămașa ?
A..pantalonii! Mă scuzi..
Mă gândeam de e mâncare în frigider
Cum am uitat..
E totu-n regulă acum?
Să nu-ți uiți iubițel mobilul
Stai
A nins cu fulgi
Bucăți din pânza de paianjen
Unei fantome
Zăpada acoperă ca o poveste
Pământul
Printre copaci
Se preling imagini
Alunecă pe zăpadă
Se udă
Lângă mine pășește o umbră
În mine
Nu vei afla nicicând
Ce haos adunat în chin
A fost în gând răsunet
Eliberat de zâmbet,
Ascuns de vorba sinceră și simplă,
Tu ai văzut fațada îndelung clădită.
Curaj să fi avut să intri
În
Zărești o trestie
E proiectată pe clădiri, închisă
Și-ți spui: e surogat!
Tresari l-atingerea unei ființe
Și aștepți eliberarea, împlinirea
Nu o primești, și-ți spui: era surogat!
Te
Pluteam încet deasupra norilor
Și-a orelor,
Așa puteam exista mai ușor.
Un timp izvorul de lumină
Din mine secase,
Așa, deodată.
M-am obișnuit și cu asta
Dar în vis persista
O pană de
Visam cu ochii deschiși la pacea ce va coborî în sufletul meu picurată în note. Visam la muzica ce-mi va înălța sufletul și-mi simțeam inima plină de lacrimi și zâmbete de bucurie. Sunete divine
Aștept să se potolească
Vuietul valurilor
Din mine.
Acum, din zbuciumul lor,
A rămas doar spuma
Incredibil de albă.
Aștept clipa când,
Soarele va închide ochii
Ca să pot visa la
Chemarea