Prin lume pribeag
Departe sunt de toate, de ce-am iubit, de ce-am urât vreodată, Lumină fără rost ce-și caută culcușul. Aș da un an din viață să pot strânge acum în pumn Zăpada murdară de pe trotuare Să simt cum
Nopți
Frunze adânci pe ramul moale Luna în șoapta Se înfioară Licăr ce abia trăiește Să ai parte de poveste.
Emoții
Am privit mărul în ochi Și i-am simțit emoția parfumată, Am strâns în palmă o cireașă Și i-am simțit roșeața zemuind, M-am afundat în privirea ta Și ți-am simțit îmbrățișarea caldă a
Între noi
Între noi Sunt zăpezi și nisipuri Poate cerul căzut Niciodată uitarea. Între noi Sunt lumi dispărute Poate noi apărute Niciodată risipirea. Între noi E respirația stâncii Topită de
Crezul meu
Crezul meu Cred în om Cred in puterea lui de a alege Între a fi stapân sau sclav În puterea lui de a frânge suferința În curajul lui de a fi fericit.
Rodind
Bătăi de aripi sfâșiat Pe-un ram văduvit De poama veșnic rodind; Sămânță ce curge prin ram Granule de zâmbet abătut Pierdut în trunchi Răsfirat în frunze zemuind Adăstâd pe pământ. Fum
Zâmbind de dragul tău
Am vrut sa pot privi în ochii tăi Cu sufletul senin, curat Să pot spune simplu: A meritat. Zâmbind de dragul tău S-ascund durere, chin Să cred în zămbet am învățat, De dragul tău Și-atunci un
Roșu de soare
Sclipire de apus larg răsfrânt În al tău zâmbet Cald, roșu de soare Îmi pătrunde prin ochi În suflet, Mi-l mângâie, mi-l ia Și mi-l duce Acolo unde e Numai soare Și cald Și iubire.
Noapte bună
Gândul drag și gândul bun Le aștern acum pe pat, Vis frumos sub cap iți pun Cu-al meu suflet te-nvelesc Noapte bună, te iubesc! Somnul drag și somnul dulce Să te-aline, să te culce!
De ce?
De ce vreți oare să ucideți astrele? Orele nu vă mai sunt îndeajuns? În loc să căutați în lanuri spinii Priviți în gol, și existați, atât. În existența unică ce ne revine Ca o felie tăiată în
Lamă de soare
Lângă noi se întinde Veșnic și trist Se-nfiripă un vis Moartea Lebedei. Plâng lacul și salcia udă Cu lacrimi de de verde de frunză Cu flori de mai. Prosoape de iarbă Îmi pun pe iris Să văd
Libertate
Libertatea de-a fi și de-a iubi Nesigur de aștrii Un univers în doi E firesc, e sublim, e mereu tânăr și nou. Pășind pe cărbuni încinși Găsim în fumul albastru Elixirul vieții. Nu uita că
Al iubirii fior
Rugă și gând pe aripi de vant Duse-n văzduh Din necuprins, o stea s-a aprins Căzând pe pământ Sămânță-ncolțind. Lujer de rouă Împărțită în două Adăpând unirea pierdută cu firea Vrejuri ce
La început a fost visul
Culori pline de vis Și de soare Plutesc în spațiul Strâmt dintre mine Și eu Și deodată între Mine și eu ai Apărut tu Și-ai făcut din culori Curcubee Și din raze cununi De regină
Determinare
Vino, Abia ai sosit Ochii-mi flămânzi de tine Îți cer dreptul de-a privi Vino, Să începem sau să sfârșim Tragedia Acestei comice existențe Neînțelesă de aștrii Și de oameni. Fantastica
In loc de ,,Bună dimineața !
E gata dragule cafeaua Ce spui ? nu ți-am călcat cămașa ? A..pantalonii! Mă scuzi.. Mă gândeam de e mâncare în frigider Cum am uitat.. E totu-n regulă acum? Să nu-ți uiți iubițel mobilul Stai
Umbre pe mănuși
A nins cu fulgi Bucăți din pânza de paianjen Unei fantome Zăpada acoperă ca o poveste Pământul Printre copaci Se preling imagini Alunecă pe zăpadă Se udă Lângă mine pășește o umbră În mine
Nu vei afla nicicând...
Nu vei afla nicicând Ce haos adunat în chin A fost în gând răsunet Eliberat de zâmbet, Ascuns de vorba sinceră și simplă, Tu ai văzut fațada îndelung clădită. Curaj să fi avut să intri În
Fericire
Văzută din soare Planeta îmi pare Mai albastră Ca marea.
Surogat
Zărești o trestie E proiectată pe clădiri, închisă Și-ți spui: e surogat! Tresari l-atingerea unei ființe Și aștepți eliberarea, împlinirea Nu o primești, și-ți spui: era surogat! Te
De dor
De dor De nu vreau ca să uit Să merg prin roua dimineții.
Fisură în iris
Pluteam încet deasupra norilor Și-a orelor, Așa puteam exista mai ușor. Un timp izvorul de lumină Din mine secase, Așa, deodată. M-am obișnuit și cu asta Dar în vis persista O pană de
Aștept
Aștept să se potolească Vuietul valurilor Din mine. Acum, din zbuciumul lor, A rămas doar spuma Incredibil de albă. Aștept clipa când, Soarele va închide ochii Ca să pot visa la Chemarea
Repaos
Aș vrea să dorm Sub un mormânt de frunze, Să le simt în mine descompunerea Și spulberarea lor în crematorii Fumegânde. Aș vrea să dorm Somnul greu al copacilor Și visător, al firului
Alegere
Am vrut să cumpăr Puțină fericire de la plafar. Dar florile și soarele și vântul Nu se mai conservau. Am plecat să le caut Și-n locul lor am găsit Marea din ochii tăi Lucind peste
Ora 0.00
E nou, e sublim, e devreme. Prin noi curege un ocean de dragoste. Prin el am plămădit o minune Prin el am plănuit o lume. O lume de senin și visare O lume pentru acum și mai ales Pentru mai
Pe culmi
Privesc copacii înalți ce Mă-ntrec cu maiestatea lor E falsă,îmi zic, și urc mai departe Alunec, m-agăț de-o speranță Și rădăcinile lor Mă agață. Nu, acolo sus, vreau să ajung, Să fii
iubire
iubire eroică melancolie plăcerile suferinței
Vino
Vino, te-aștept Abia ai sosit Ochii-mi flămânzi de tine Își cer dreptul de-a privi. Acum ești înalt și frumos Crengile tale au crescut Datorită luminii din mine Roadele tale sunt dulci când se
Alt ego
Artist păgân Irevocând un ordin Uitat de mult prin Acatiste A încercat să vindece Lumea De prea mult rău Și de prea mult bine Și a ieșit o dandana că Numai ea, lumina Mai repară
Pași de toamnă
A căzut o frunză Plină de rugină și de ploaie A coborât lin ca o zi Mohorâtă Și a murit încet Suspinând Apoi un stol de frunze si-au luat zborul În ropot de aplauze Balet minunat Într-o
O clipă de toamnă
Am așteptat vântul Cu toate gândurile mele Grele de toamnă. Am urmărit frunzele Cu tot jarul razelor de soare Rușinate de atâta durere și moarte Am crezut în clipa fericirii Spulberată în
Aproape de cer
Aproape de cer Privirea mea a întâlnit Liniștea. Era un țipăt de vultur Și tăcerea grea a stâncii. Pașii m-au purtat Pe oglinda în care se vedeau Brazii, și în spatele lor Sufletul meu,
Crezul meu
Cred în om În puterea lui de a alege Între a fi sclav sau om În încrâncenarea lui Când sfâșie suferința Și întunericul În curajul lui de a fi fericit
Oda împletitului 2
Un ochi pe față unul pe dos Unul scos Ochi pentru ochi ; Prozaic gest feminin Devenit, evident, divin La genul masculin. Un șir și alt șir Creația-i măruntă De-i simplu fular Dar ia să
Odă împletitului
Un ochi pe față unul pe dos Unul scos Ochi pentru ochi. Dintr-un ochi faci doi Și-apoi trei Dintr-un fir faci un fular Precum un grădinar Sau demiurg Din nimic o lume, un fular O
E mult de cand n-am mai spus ,,te iubesc\"
E mult de cand n-am mai spus ,,te iubesc\". Intorc brusc capul si ochi staini ma privesc Ma simt transparenta, pierduta-ntr-un banal firesc Incurajat de zilnica intrebare ,,Ce faci?\" E-o lume
Incandescenta
Am așteptat să-mi zâmbeasca mai intai Prima raza de soare Ca sa pot straluci pe fondul Chipului tau. Prima picatura de ploaie a Cazut atunci, cand Florile daruite mie au Plecat in voiaj de
