Miclăuș Silvestru

un strat gros de praf pe cerdac și pe praguri dar nicio urmă... păsărele dimprejur seara iarăși la streșini

ciorile în stol rotind deasupra viei apoi atacul - vechea sperietoare cu haine zdrențuite

știu un om un oarecare la câmpie-ntr-un bordei veșnic fără pernă doarme și-i sărac lipit pâmântului deși e-ncărunțit și la plete și la barbă gârbov nu-i deloc vesel precum ciocârlia ziua-i face

în locul tău iubito e strânsă perna nu-i vina ta nu-i vina mea e vina sorții ce ne-mpinge ne ține-ndepărtați prin colțuri neumblate ale lumii iluzionat aștept întruparea

mănunchi de mlajă sub brațul bunicului ajuns la vie - în traista de pe umăr apă și de-ale gurii

noaptea ploioasă sloboade fulgerele în văzul lumii - șerpii se ascund mereu de vederea omului

Gol mereu și nu-l îmbraci, Nu-i motanul „Sil” și bleg, Tot de-l pui în tot ce faci Îți rămâne tot întreg!!!

Glasul nostru românesc Și hârtia franțuzească Fac în graiul cel nemțesc Finisarea mai... firească!

Făt, crescut un an, de oaie, Ce-i păstrat pentru-nmulțire; De blăniță-or să-l jupoaie, Când sfârșește-a sa menire. R: cârlan - cârlani

doar în familii la împărțitul pâinii nicio rigoare - blestemate uneori pupăza și chiar cucul

Pe ai săi i-a protejat, Însă-acum, la judecată: Patru ani - nota de plată - Protector... la protejat.

săraca mamă-a mea pe vremea când eram chiar mic din lucia sărăcie în care trăiam bănuții toți și-i drămuia să-mi cumpere câte ceva pe plac din când în când de patru ori pe an se întâmpla o-așa

cu viclenie amenințări fel și chip țări și hotare - pereții mânăstirii cu aproape toți sfinții