Mediu
De dor, mi-e inima mereu tot plină
Și cred că n-o seca vreodată...
Va fi cum bolta-n noaptea cea senină,
Etern cu stele-ncandelată.
E dorul cel născut dintr-o privire,
Cu un surâs apoi adaos,
Urmat sincer de-a inimii zvâcnire,
Ne-mai-dorind să stea-n repaos.
Am înțeles că-n primul rând iubirea
E cea care contează-n lume,
Că nu-i nimic mai nobil ca privirea
Ce curge pe-ale sale urme.
Ivite-s zorille iubirii tale,
Împreunată-n răsărire,
Ca perlele-n șirag, mărgăritare,
Cu zorile la-a mea iubire.
Duetul zorilor iubirii noastre,
Fermecător, inundă plaiul;
Natura ne-a deschis porțile-albastre...
Ne-a onorat... el însuși, craiul.
001.473
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “Duetul zorilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13926884/duetul-zorilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.