Miclăuș Silvestru

demult n-am mai visat bănuții de argint ai țigăncușei cu care mă iubeam pe-ascuns însă visez destul de des cocoșeii din codițele ei cu luciul împrospătat pentru ziua nunții multe șanse n-am

M-am călit prin vântul ager Des testat de trista-mi soartă, Pun bănuț ca toți în talger Cu voința-aproape moartă. Sunt la slujbă-n Noaptea Sfântă, Corul cântă bucuria, Cânt și eu cu vocea-mi

pe drum de țară praful în movilițe câțiva copilași - în absența vântului joaca fără opreliști

strălucire-n zori licărirea nopților luciul lacului oglindă spartă reflecții fără număr raza într-un cerc căldură cuptor iubire în natură viață fără lux oamenii de rând speranța la tot

mă-ntorc de la Nică după șirul sărbătorilor ticsite cu alese mâncăruri a urmat sărbătoarea de azi sfânta lene și muicenicii săi la fel de încărcată aveți dreptate... chiar așa mă simt bine

M-am băgat ca musca-n lapte Printre oameni mai de soi, Se-așteptau la bune fapte Însă eu... doar tărăboi. Dintre ei m-au scos afară Fără urme de regret Ca pe-o iarbă ordinară. Stau acuma... în

îmbrac primăvara vieții în veșminte proaspăt spălate se zbate asemenea sugarului căruia nu-i place înfășat o atârn de sârma-nvinețită până-i dispare tot parfumul în îmbrățișarea

Epifania mesaj fiecăruia dintre credincioși - cheile bisericii mâna clopotarului

valuri mărețe au fost iubirile care au răscolit viața mea concentrată numai pe plăceri încrederea mi-am pus-o cu naivitatea unui copil în brațele trecătoarelor caracatițele știu a iubi mai

foi la corectat - și maimuțica mamă își ceartă puiul cuvintele-n plus - după o-njurătură mușcată limba refolosire - urmele țânțarilor cu abțibilduri tapet învechit - feluritele pete dezgustătoare

știu că a intrat Anul Nou prin ochii mei afumați cuibărindu-se în capilarele picioarelor ultima haltă a căilor feroase globulare pentru destinul ce mă bântuie ca-n filmele de care fug cu intenții

s-au umflat tuberculii în pământ la fel ca fălcile toamnei cu vânturile * tolăniți trântorii așteaptă frigăruile puse pe tavă * ospătărițe împărțind ocheadele apoi bacșișul

printre fulgii viscoliți mă strecor la geamul tău, sunt ca mine ei- vrăjiți, doar că eu oftez din greu. mă unesc cu ei și plâng alipit de flori, la geam, al tău creștet nu-l ajung, ești la mijloc în

bucuriile codificate-n scâncet semnal de-alarmă - cu cei mici la zăpadă liber doar duminica

o plecăciune la altarul Fecioarei văzută de sus - fără vreo partitură organistul indiscret

Lemne pe un braț – cu fulgi în transformare sprâncenele mamei * Astăzi primii fulgi – cu mâinile întinse copiii la geam * Vată de zahăr – de pe umerii mamei fulgii scuturați * Strânși