Poezie
ultima scrisoare
1 min lectură·
Mediu
mă îndrept spre nicăieri
pășind pe nisipul plajei
bătătorit de valurile reci
ca întotdeauna gazdă primitoare
acceptă pașii mei greoi cu ghete soldățești
și ai pescărușilor ce nu găsesc văzduhul
cu aceeași amabilă tăcere înghețată
urmele pescărușilor par a fi rândurile
unei ultime scrisori de dor
și durere
dorul zborului spre poarta curcubeului
durerea aripilor frânte
niciodată odihnite pe catarg
neputința transformată
din visare în adevăr
cuvintele cuneiforme
amorțite în singurătate
mă îndeamnă să mă-ndrept spre dig
soarele amurgului tomnatic
sfințește ultima mea dorință
vreau lumină
001462
0