Miclăuș Silvestru

Croșetată,-apoi cusută Chiar la mâneci, decolteu, La perdele ori ținută Și-acareturi din antreu.

uriașă este groaza îmi alimentează și imaginația cu frica legilor nedrepte din fruntea țării hapsânii și corupții în timp record înjgheabă orice sursă mică de venit în coșmaruri îmi apar calamarii

Sunt mai altfel eu la minte, Nu-s ca alții mototoi, Să am ora înapoi, Dau cu unșpe' tot 'nainte.

În credință, anevoie, Împotriva multor vreri Te privezi de bunăvoie De tot felul de plăceri.

E-n urarea, cam parșivă, Ce ți-o face-un ins sadea Și-o tratezi cu-a ta salivă, Căci vizează limba ta.

un tablou în plus – sub curcubeu plasată casa bunicii * ”Oda bucuriei” – mulțime de baloane sub un curcubeu * lotul irigat – apare curcubeul la aspersoare * apa murdară lângă acuarele

Natural e-n orice fire, Făr' să fie "dezvoltat", Necesar spre viețuire În pericol estimat.

Iuda a avut doar un părinte ascuns ca cerșetor într-un roman de-aceea doarme-n aura timpului De-un sezon încetinit în noroaie iluminate aburul e-ntotdeauna o lacrimă dulce o pasăre din

orânduială - după calorifere mereu păianjeni

Spre-amurgul roșit trimis-am privirea Să-mi scalde doi iriși; venită-ndărăt Îmi toarnă-n pocal, mi-mbată zidirea Cu vinul mustit din norii de-omăt. În minte-un răvaș trezește iubirea. O

în depărtare se-aud bubuituri de parc-ar fi război nouri albicioși de fum lumini în rafale culori variate în forme neașteptate programate pentru veselie aproape de mine cântec de