Miclăuș Silvestru

e-atât de-aproape geamandura decolorată în marea galbenă a disperării încât mă cuprinde spaima gândind la ziua neagră de mâine 180° mă-ntorc înotând pe spate spre mapa cu proiectele

Cum tot scapă dintre gheare, Coada-i lungă ca o ață E un semn că-i încă-n viață; Cine-i cel ce… zece, are?

când mierea-i albastră la semne de-ntrebare răspunde știința poluare excesivă la mierea amară nici musca nu trage și toată munca efort e-n zadar mică-i grădina bunicii cămara-i mare și

Cap nu are, Însă poartă pălărie, Nici picioare, Ferm înfiptă-n mama glie.

Nu acceptă pai, nici bârnă, Dar de-i intră-accidental, De n-ajungi cumva la zbârnă, Tot pricină-i… de scandal.

desculț copilul se-avântă spre băltoacă la mal e mult noroi scoate-o mână și-o transformă-n tun îl trântește pe podeț țăndări sar din fundul lui fața toată-i numai zâmbet combinatul

Mult prea multe-având, picioare, Nu-o ajută, zău, la fugă, Și-i o simplă „târâtoare” Ce trăiește… să distrugă.

pentru buni și pentru slabi e loc destul atunci când între este îngăduință de n-ar fi blestemata de supremație ghiauru-și bagă și coarnele și coada chiar și-acolo unde nu-s crăpături

Mulți, de dor, îi cântă cântec Când o-ajută să-și ia zborul, Neagră toată e pe pântec, Roș’ pe spate-i e decorul.

El, prin câmp, e-o simplă pată, N-are, însă, vreun stăpân, Nu atacă niciodată, Ci-i mereu cu frica-n sân.

Rezultat al observării Criticat d’epigramiști, Un atúŭ al cercetării, O dovadă la juriști.

Are coarne, nu ca boul, Dar pe nimeni nu împunge, Vara, face pe eroul, Iarna, în pământ ajunge.

Ghicitoare, (luați seama!), Doar din două versuri numai: Cât de bună fie-i lama, Sar surcele multe-n urma-i.

De-acum fereastra nu-mi mai e deschisă Precum a fost deschisă-o vară-ntreagă, Va fi-ncleiată toată-n frig și clisă, Iar eu, în dosul ei, tot pierd din vlagă. Socot în minte când va fi

Ei apar din întuneric, Nedoriți de somnoroși, Sunt preludiu atmosferic Zilei, chiar de sunt cețoși.

E un tip cu gânduri bune, Dar atacă-n mod fățiș, Ce în patru rânduri pune Și cuvinte cu tăiș.

ecranizare după poveste cu zmei– liniște-n sală * reper cunoscut – evantaiul bunicii coada zmeului * zmeul din vie făcut din saci de plastic – nepoți inventivi * copil adormit – din