Miclăuș Silvestru

Are coarne, nu ca boul, Dar pe nimeni nu împunge, Vara, face pe eroul, Iarna, în pământ ajunge.

Ghicitoare, (luați seama!), Doar din două versuri numai: Cât de bună fie-i lama, Sar surcele multe-n urma-i.

De-acum fereastra nu-mi mai e deschisă Precum a fost deschisă-o vară-ntreagă, Va fi-ncleiată toată-n frig și clisă, Iar eu, în dosul ei, tot pierd din vlagă. Socot în minte când va fi

Ei apar din întuneric, Nedoriți de somnoroși, Sunt preludiu atmosferic Zilei, chiar de sunt cețoși.

E un tip cu gânduri bune, Dar atacă-n mod fățiș, Ce în patru rânduri pune Și cuvinte cu tăiș.

ecranizare după poveste cu zmei– liniște-n sală * reper cunoscut – evantaiul bunicii coada zmeului * zmeul din vie făcut din saci de plastic – nepoți inventivi * copil adormit – din

Cresc în ciucuri pe la cioate Făr' să fie semănate, Câte una-i rătăcită Pe-o spinare gârbovită.

E văzută dimineața Ca o crustă de făină, Deși-i rece ca și gheața, "Arde" frunze în grădină.

Croșetată,-apoi cusută Chiar la mâneci, decolteu, La perdele ori ținută Și-acareturi din antreu.

uriașă este groaza îmi alimentează și imaginația cu frica legilor nedrepte din fruntea țării hapsânii și corupții în timp record înjgheabă orice sursă mică de venit în coșmaruri îmi apar calamarii

Sunt mai altfel eu la minte, Nu-s ca alții mototoi, Să am ora înapoi, Dau cu unșpe' tot 'nainte.

În credință, anevoie, Împotriva multor vreri Te privezi de bunăvoie De tot felul de plăceri.

E-n urarea, cam parșivă, Ce ți-o face-un ins sadea Și-o tratezi cu-a ta salivă, Căci vizează limba ta.

un tablou în plus – sub curcubeu plasată casa bunicii * ”Oda bucuriei” – mulțime de baloane sub un curcubeu * lotul irigat – apare curcubeul la aspersoare * apa murdară lângă acuarele

Natural e-n orice fire, Făr' să fie "dezvoltat", Necesar spre viețuire În pericol estimat.