Miclăuș Silvestru

Criza-i mamă secundară - Spune cel drogat cu matis - Pentru toți cei de la țară, Pâine să vă fie… gratis! *

chiar și dragostea cea la prima vedere fulger între nori - între Porțile de Fier Valurile Dunării

Epifania mesaj fiecăruia dintre credincioși - cheile bisericii mâna clopotarului

Cât de dor îmi e și-acum Să-mi îmbăt cugetul și trupul Cu „vinul” proaspăt Din iarba crudă A primăverii Precum puișorii oricărei specii Se-nvigorează Așezându-se la soare La fel să fac

picturi murale în capela străveche decolorate - la orice așezare marginea un cimitir

copii pe podeț modelând lutul moale în forme hazlii - personaje din povești la căldura Soarelui

bunica-n poze pe icoana Fecioarei în partea de jos - o parte iasomie cealaltă flori de salcâm

în fiecare seară obosit adorm ca ursul în bârlog ori un pietroi pe fundul apei pot zice chiar buștean nesătul de visul cel frumos în zorii zilelor de sărbători îmi pot permite ca ochii să-i

Se trezește-n toiul nopții Și-și începe munca-n grabă, Drojdii pune-n n de porții Ce-or fi calde... pe tarabă.

Putem învinge Suntem noi cei ce putem învinge În lupta dată pentru veșnicie, Deși cel rău, spre-afunduri ne împinge, Să-și bată joc de-a omului nimicnicie. Nu va putea

ajunși la motel trecut de miezul nopții alarma stinsă - tinerii îndrăgostiți fără critici împrejur

vai nouă! vai de noi! vai de mine și de mine! sunt dintre noi chiar mulți ce plângem cu vreuna din cele trei expresii c-o bici-capră de coarne trece-un individ pe sub

Mult i-ar place în urechi, Greu găsește drum spre ele, Rătăcește prin curechi Pân' să vină vremuri grele.

Nu-i e foame, nu-i e sete, Nu-i cu haine, nu-i cu ghete, N-are viață nici culoare, Sub lumină-i... lună, soare.

Doamne, ce păcat! m-am întrebat abia în seara asta la jumătatea lui cuptor când grâu-i treierat deja de două săptămâni cum de persistă încă-n aer aroma lanului în pârg de ce nu e crescut