Poezie
ultimul naufragiu
1 min lectură·
Mediu
am dantură nouă, de fier; de nevoie
ronțăi stâncile cașcavalului învechit
sângele țâșnește din roșiile serelor
gustul nesățios li-l dreg cu apa mării
sunt moarte poveștile de dragoste
în hăurile cochiliilor pe plaja pustie
unde pescărușii năpârliți patrulează
cu picioarele mânjite de smoală
necruțătoare valurile se răzbună
în orice situație omul va fi înfrânt
lauda moare în timpul furtunii
rămân în urmă semințele speranței
iadul negru al petrolului ucide vise
ce nu vor mai fi vreodată semănate
puțuri nu astupăm cu dopurile din urechi
doar Soarele să ne fie Lumină
001.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “ ultimul naufragiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13975657/ultimul-naufragiuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.