Miclăuș Silvestru

Mi-e servită „herghelia” C-un tain plăcut și copt; Asta-mi este bucuria 'neața-n jurul orei opt.

Nu e tocmai un clișeu Însă-n sine-i just model, Îl așezi, trasezi - nu-i teu - După... coși încetinel.

Doar cartoafe și spanac, Fără carne de godac, Morcovi, frunze, suc de fructe, Însă apa... din conducte.

rar ștergătorul picuri mărunți din ceață șiroaie-n laturi - pe bancheta din spate vorbe despre umbrele

... e o senzație deosebită pe-nserat, atunci când nu se vede prea bine, auzi un bâzâit pe timbru de bariton aproape de urechi; încerci să ferești capul dar nu știi exact din ce parte vine și

până și braga consumată de turiști umbră și soare - rețete culinare pe-un raft între romane

pe scurtătură încă-o căniță rece și-apoi spre casă - undele izvorului mișcând toate stelele

rugă de seară și-o scrisorică-n mână pentru Moș Crăciun – devenind obiceiuri faptele părinților

în grădina din fața casei bunicul a lăsat-o pe Albă ca Zăpada toată iarna îngropată până la brâu am insistat fără sens în repetate rânduri să nu mai facă pârtie mi-era teamă pentru bieții

ruta dus și-ntorc- pe deasupra norilor niciun obstacol

deodorantul și-n casa leneșului are-același preț - urât mirositoare ploșnițele și-n grădini

Se-înalță focu-n vâlvătăi Pe-un porc cu paie-acoperit, Ca el vor arde mulți trăgăi În foc de iad - li-i pregătit.

De la inși către femei, Dar și invers - cu temei, Iar mașinile-n mișcare... Toate-l au, deci... fiecare.

O „iubită” cată joacă, Voie bună-i vezi și-n „umblet”, Rar de tot i-e vorba seacă, Râsu-i plata - ori doar zâmbet.

Bun e tras... dar nu de coadă, Neplăcut, de stai pe noadă, De-i de-a dreptul împlinit Ești - din zori chiar - fericit.