Miclăuș Silvestru

De la inși către femei, Dar și invers - cu temei, Iar mașinile-n mișcare... Toate-l au, deci... fiecare.

O „iubită” cată joacă, Voie bună-i vezi și-n „umblet”, Rar de tot i-e vorba seacă, Râsu-i plata - ori doar zâmbet.

Bun e tras... dar nu de coadă, Neplăcut, de stai pe noadă, De-i de-a dreptul împlinit Ești - din zori chiar - fericit.

în joc amoros spre linia de-orizont iepurii neprinși - cărările-n natură prin iarba tăvălită

uite-așa și iar așa la fel cum și roata morii se-învârtește nicidecum nu se oprește Robert Wolfe at the Mighty Wurlitzer Theatre Organ vor veni timpuri de excepție când la pupitrul

Ploaia de vară – calcul aproximativ din pragul casei * Ploaie de vară – privirea bătrânului înseninată * Ploaie de vară – porumbei nepăsători pe-alei umede * Ploaie de vară –

cu mari defecte plasa de la fereastră fără randament - înaintea somnului bâzâitul enervant

Tăietorii stau la „masă” Lângă-un pâlc de bălării; Sus - e-un râs pe-o cracă groasă, Jos - alt râs... sub pălării.

mai mult în joacă sacii cu grâu pe sănii duși pân' la moară - ușurați la-întoarcere cu gândul la plăcinte

O clipă-n Paradis m-am rătăcit Și n-am văzut țipenie de om... Erau toți sfinți, în gradul potrivit... Pluteau cu-aripi de îngeri, peste-un tron. Orice floare-n parte-i o regină Și ți-e

Dimineața pe răcoare, El, pescarul amator, Se ridică în picioare Și muncește cu mult spor: Își aruncă nada-n baltă, Își servește cafea caldă, Gândul și-a fixat pe somn. Stă

Al tău cuvânt plăcut, chiar dulce, Sirenic inima-mi seduce, Iar ea, timidă, se-nfioară La tot ce spui - of, inimioară! Al tău cuvânt - șoptit e-aproape - M-alintă parcă și pe pleoape, Din

mătușii Ileana-i spun de obicei lelea Leana îi place să-i spun-așa mă scap câteodată în alint o chem leliță Ileană îmi trimite câte-o ocheadă totuna cu sictir-ul acru ca

cuvinte ale unui îngâmfat ale unui tupeist aruncate la-ntâmplare ori poate bine direcționate nu tu fermoar la gură nu tu judecată dreaptă nu tu cumpătare măcar un strop ești un

Amintiri triste de copil: Des certat - fără motiv - Învățam să sufăr în tăcere, Iar acum chiar aș vrea să știu: Cum cei mari trec pe-al vieții drum Reușind să-nvingă tot ce-i greu?

buzunarul golit în fața-învățătoarei și hazul clasei - pe o stradă cu castani pân' la școală și-înapoi

dragostea pentru HB mi-a însămânțat-o doamna mea de desen Ciosu am stimulat-o zilnic dându-i posibilitatea să atingă apogeul dezvoltării și am îngrijit-o cum am putut mai bine mapele

E din gen de-alergătoare, Cu femele... un harem, Singur el e clocitoare Și părinte - pur blestem.

un rând de piele pentru fiecare an ori câte-un inel - de mare importanță și micile-amănunte