Miclăuș Silvestru

Goală este când coboară, Urcă plină, dă pe-afară, Zilnic - zeci și zeci de ori - Până-n noapte, chiar din zori.

Toată ziua se rotește, Doar spre seară se oprește Și pe spate e purtată, Căci n-are decât o roată Roata tocilarului. Când afară plouă tare, Șade-atunci în așteptare, N-are chiar nimic de

chiar și fără să vrem suntem profesori suplinitori în școala de corecție a generației prezente generațiilor viitoare la materia... "reeducare" fiii noștri și nepoții ne vor saluta cu

mâini cu bătături pregătind adăpostul rodului toamnei – păsările cerului fără preocupare

preponderentă în puncte cardinale furia-n valuri - natura cu tunete iar oamenii cu tunuri

șezlongu-n balcon - de dragul greierilor stele până-n zori

Să nu rostești nici un cuvânt Când te-oi cuprinde! Doar în gând Să îți soptești: „Ce bine-ar fi De toate visele s-ar împlini!” Să nu rostești nici un cuvânt Când îți voi face

Multe străzi le au pe laturi Iar în case-s pe pereți, O plăcere-s... și pe blaturi, Pe veșminte-s... frumuseți.

Pe când vântul suflă rece Printre frunze ruginii, Pe când toamna își trimite Bruma albă peste vii, Greierele-și mai întinde Corzile la scripca rea, Iar furnica-n zor muncește Tot trăgând

Chestii multe și mărunte Fără roluri principale Puse-n vază - (amănunte:) Câteodată... pe-animale.

așteptarea-n van la ora stabilită sigur vreun motiv - pescăruși prea agitați ori nori destul de tulburi

A scăpat de burlăcie, De! De-acum are soție. Ea îi cere... (o podoabă) Un preț mare... car și gloabă.

Am „italiană”-n casă; Plată-i dau: lemne, cărbune, N-am nimic să-i pun pe masă, Lasă rest... niciun tăciune.