Poezie
Roata tocilarului
... din vremurile uitate
1 min lectură·
Mediu
Toată ziua se rotește,
Doar spre seară se oprește
Și pe spate e purtată,
Căci n-are decât o roată
Roata tocilarului.
Când afară plouă tare,
Șade-atunci în așteptare,
N-are chiar nimic de lucru.
Cât va zace înăuntru
Roata tocilarului?
.....................
Tocilaru-nvârte iară
Și ascute bunăoară:
Ace, foarfeci și cuțite...
Și-are clipe fericite
Roata tocilarului.
Când cuțitul o atinge,
Roata, sigur îl învinge;
Sar scântei ce cad în apă
Sfârâind ultima dată.
Tocilaru-i om sărman,
Greu câștigă el un ban;
Roata este viața lui,
Roata tocilarului.
- Hei, tocilarule!
Pune-i roți la roata ta
Și pe spate n-o purta!
001.538
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “Roata tocilarului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13933366/roata-tocilaruluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.