Miclăuș Silvestru

cunoștință pe internet câteva-întâlniri scurte pe sub poalele munților pe străzile orașului ei Bușteni luam câte două înghețate în cornete mari ca să dureze-ntâlnirea cât mai

și-n miez de noapte încă în rugăciune fixând stelele - în incinta schitului cu mătănii în mână

un cap de copil ivit la un geam slab luminat îmi aruncă gândurile-n urmă cu zeci de ani așteptam până seara târziu întoarcerea tatălui de la serviciu tot la geam până se aburea de

plugul din oțel iar plita și ceaunul fontă-afumată - semințele prăjite și vinul roșu-ndulcit

când eram copil împreună cu alții cu un pai mă jucam la mușuroi nervoase furnicile făceau la comandă borș acru de-ar fi știut mama ea-l acrea cu săricică oțet borș de huște zeamă

bate vecinul de sus în țeavă cu manivela basculantei nu-i place muzica pe care o ascult bat și eu cu polonicul urlă vecina de sub mine ori de câte ori golesc rezervorul din baie parcă i-ar

numai cornetul ținut într-o mânuță fără vreun reproș - toate picăturile parfum batistei mamei * un semn alarmant topirea ghețarilor nu doar pentru om - la noile

copii pe stradă înveseliți de moină suflând în palme - numai cărbuni și-un morcov și-i gata dichiseala

mi-ajung polemicile lipsa diacriticelor neuniformitatea caracterelor incongruența-ntre idei și între termeni îmi expun oboseala în petecul de balcon eliberez numai gândul și privirea le

cu profunzime oricare dintre pilde - ziua-nvierii

adevărul să se nască în conștiința oricărei creaturi umane și ar trebui să rămână acolo tot parcursul vieții să-mi trezesc conștiința strig din răsputeri să aud repetat de zeci de ori glasul tot

Din an în an împrumutăm Să ne plătim vechi datorii; Celor cu bani le datorăm Tot ce numim... euforii.

rătăcesc cerșind noaptea doar cerul se-ndură îmi scapă câte-o stea cu nimic nu m-aleg sărac și curat în buzunare doar ochii mi-s plini de fericire aștept pân-o să cadă ultima

șansă ivită toate străzile la rând cu nostalgie - straie de colindători păstrate-n satul natal