Mateuț Stela

Iată a venit și –o criză Târâind a ei valiză S-a oprit la poarta noastră Și-am privit-o ca o proastă .. Că era cam cenușie Cu privirea ei sașie Ș-avea un picior de lemn Iar pe față doar

Dimineața a surprins-o pe Violeta într-un mod plăcut. Lăsase geamul deschis peste noapte, căci arșița zilei precedente, a încins pereții făcând ca aerul din interior să devină insuportabil.

Schimbările survenite în situația financiară au determinat-o să ia taurul de coarne și să-și mai caute un job. „Hotărât lucru, plusul valoric intrat din noul loc de muncă , va acoperi cu succes

Flămânzi și triști voi alergați Spre alte țări, unde banii stau grămadă Îndurând oboseala și frigul, În alte țări, unde banii stau grămadă Uitați chiar de proprii voștri copii Ce vă cerșesc

Odinioară,domnul Matei își desfășura activitatea ca director al unui trust de construcții din capitală.Neobosit , lucra cate 12 -14 ore pe zi. Plin de abnegație

Nedezlegate mistere Din vieți efemere Se adunară la un loc Și-ncepură al lor joc. Unul privind printre gene, Se umflă în pene, Și zise aproape strigând: -Spuneți-mi acum pe rând Ce este

DO, - un roșu cam aprins Din iubire s-a desprins, Început frumos în toate Lucrurile fără moarte. RE, - frântură din apus Un strop mic, din gândul dus Căldura ce se propagă Dorul de ființa

Într-o casă și anume, într-un sat uitat de lume, sta pe prispă o mămică, privind cu drag a ei fiică, ce scîncea încetișor, vrînd un pic de lăptișor. Nu avea de un’ să-i dea și-asta tare o durea.( Nu

Surprind în cuvinte fotografia momentului acum, dimineața zilei de doisprezece mai două mii doisprezece. Un eu învins de sistem, și vlăguit de dureri nespuse acceptă ceața așternută ca

S-a trezit el dintr-o dată într-o zi întunecată, pe străduța unui sat, și s-a simțit ofensat! Avusese el visări, năzuințe și chemări, și-și dorise cu avânt, un post bun pe-acest pămînt. Și, stând

A fost odată Ca nici odată, A fost o fată Frumoasă, curată, Pe care părinții Au numit-o Apă. Năvalnică și spumoasă, A plecat în lume Ca să o cunoască. * Născută din munte,

S-a trezit așa deodată, agățat pe-o măndră fată... Pe rochița-i înflorată sta cusut cu ață albă. Era mic strălucitor și-uneori avea umor. Căci ieșea din cheutoare lâsându-l pe mândrul

Cică demult tare demult, undeva într-un sat îndepărtat trăia un om simplu așa ca mine sau ca mulți alții. Numai că acest om era veșnic nemulțumit. Ba că nu-i ajung banii, ba că are datorii, ba că

Cic-o dată într-o curte, Trăiau animale multe. Măgar, bou, cîine, pisică, Capre, porc și o vițică. Toate erau mulțumite, Fiind foarte fericite. Uneori se mai jucau , Alte ori mai

Ce-ar fi pe lumea asta, murind ca să pornești? Apoi cu greutate, tu invers să pășești? Împovărat de ani, mergând cu greutate Să îți revezi, viața și visele-aruncate? Iar timpul

Ea, simpla mână pe toate le iubește Exprimă și imprimă ce sufletu-i șoptește. Diafană,ca o corolă de floare Întinsă în semn de chemare, Oferă cu grație, protecție și

Astăzi, navigând pe net, când mai iute când încet, am găsit un cățeluș cu blănița ca de pluș. Sta afară și scâncea, i-era foame și n-avea , un oscior c-un pic de carne, dat prin mila unei doamne.

Violet așa discret Pătrunde încet, încet, În adâncul meu Unde, Dumnezeu Are-al Lui culcuș În sufletul făcut căuș. Desenează-mi un sonet În ritm cald de menuet, Cânt, culoare, vis și