Marta Cremeny

Traian, toate-s bine spuse si cu rost, dar cu biata lolita ce ai avut, de-ai ponegrit-o asa, vrei sa se sparie lumea si s-o ocoleasca?! :).
merci pentru comentariu, pentru entuziasm si pentru semn.

lui Doru Dorian David poezia ii transmite amaraciunea ei, pentru ca Doru Dorian David a poposit mult mai putin decat anuntase...de ce oare?! ispita-i ispita, dar poezia crede ca Doru Dorian David e neinfricat...

Silvia,
ce bine ar fi fost daca macar versurile ar fi descoperit formula:). iti multumesc pentru apreciere.

Silvia,
tu imi esti simpatica. asadar, m-am tot gandit cum sa iti raspund pentru a nu te supara. ma mai gandesc inca:).
p.s. daca tot vorbim de constructie si elemente definitorii, ce zici de poezia lui dorin cozan ,,insuportabila usuratate a frumusetii\"?

Dorin,
pentru cate versuri te invidiez eu, e bine sa stiu ca am si eu macar unul in maneca:). intre timp insa, ai reusit. dar, despre toporasi, pe pagina ta:).

Petrut,
multumesc pentru semn.

Petre,
bucuroasa de noi oaspeti.

nu l-am uitat pe editorul care a fost aici. ii multumesc.

...as fi asteptat un poem pe care sa il pot lauda mai mult, dar cred ca pierd si noul an, sigur nu vei mai posta pana atunci:)
asa ca iti urez si eu aici la multi ani si toata fericirea, Eugenia (Nichita).
desigur ca fragmentul remarcat de Liviu m-a atras si pe mine, cu ultimele doua versuri nu am stiut ce sa fac citindu-le, ma bucur insa ca ai mai scris.

strofa a doua mi-a placut. desi ,,de lumina\" mi se pare oarecum bizar.
strofa a treia ar putea fi pastrata, dar in alt poem.
mi-a mai placut titlul si subtitlul (ideea/impulsul pastrarii momentului/starii).

p.s. e doar o parere, stii, nu? :)

...simpatic textul. nu prea m-am lamurit cum e cu confectionarea tristetii, la asa anunt ar fi fost firesc sa aiba ea initiativa, sa nu i te poti opune :). dar vad ca e una speciala, pana la urma. poate afli si unde se gasesc nereturnabile. mai sunt doritori:).

o retinere am avut fata de comparatia si fata de ultimul vers cuprinse in prima strofa (daca aduc sau nu un plus in context).
dar chiar mi-a placut poezia. si am vrut sa iti spun de cand ai postat, dar drept e ca am cam devenit un mic (?) oblomov in ultima vreme :).
e o poezie compacta, scrisa bine, cu forta, fara supralicitari, cu un final de impact. si ce imi place cel mai tare e ca nu imi lasa niciun moment senzatia cautarii unei strategii de captare a interesului cititorului, desi o face. nevroza aia individuala (stiu ca acum am intrat pe terenul tau, dar trebuia sa ii spun cumva :) ) e excelent prinsa in text.

de imaginatie m-am convins de mult timp ca nu duci lipsa, asa ca nu e cazul sa ii mai remarc prezenta acum. si cu toate astea, parca ar merge o diversificare a tipologiei imaginilor din poeziile tale.
in textul asta sunt unele lucruri tare faine, altele bune de ornament, iar unele cel putin inutile, dupa mine. e firesc la asa intindere, cred. nu insist asupra lor decat la cerere :). am observat si reluarea unor ipostaze din scrierile tale mai de demult, m-am gandit ca e vorba de o continuare prin prezenta acelorasi elemente. un fel de ,,nu prea s-au schimbat multe\".

p.s.: mult mai mult mi-a placut poemul anterior, imi pare rau ca nu am apucat atunci sa o spun.

Florine, ce schemă poeticească mai aplicași și tu aici. Drept e că citind și minunându-mă de gândurile tale necurate în perioada asta zisă a postului, era să nici nu observ manevra titlu-conținut.
În rest...ispititoare pierderea-dorință din ultimele 2 strofe (că față de celelalte nu îndrăznesc să mă pronunț:) ).
Oricum, am observat turnura încrezătoare pe care au luat-o scrierile tale în ultima vreme, fie ele personale sau nu.

Interesant cum ai armonizat scrisul cu mesajul (la prima citire am vrut să îți spun că se deslușesc destul de greu primele două versuri, dar apoi m-am gândit că e ok, doar e vâltoare).
Oricum, mie îmi plac vizualele tale. ,,Analiza” anterioară a fost tare inspirată, nu am reușit să îți spun atunci. Nici nu se putea altfel, nu am uitat cât îți place toamna :).
O singură remarcă legată de titlu. Poate s-ar putea evita cumva accentuarea/reluarea finală prin ,,ce curat”.

Victor, macar schimba titlul ca nu mai rezist mult si-i pacat:)

incepe promitator poezioara ta si as mai selecta cate ceva din ea, dar, dupa ,,octombrie ruginiu\", ,,nevazutele frunze\" si, cam in totalitate ultima parte, greu sa mai conteze. fa ceva cu finalul.

(p.s. am vazut ca ai inceput sa scrii constant proza si ma bucur. poate doar mai mult timp, mai concentrat, mai adunate fragmentele, stii tu.)

mihai, am scris un comm si noaptea trecuta, dar, cand am apasat send, siteul nu a mai functionat pana in dimineata asta. daca nu apare nici acum, nu e sa fie:)

spuneam ca m-a surprins si m-a binedispus cand am recitit si am vazut ca ai inserat (firav) accidentul. as fi putut paria ca nu a fost pana acum:)

mai spuneam ca, in locul tau, as elimina urgent ultimul rand. strica tot farmecul finalului si il impinge intr-un previzibil enervant.

si, din cate imi amintesc, remarcam si faptul ca, tinand cont de conditii si durata scrierii, e cel putin placut textul. ai putea lua o pauza si trimite continuarea:)

ai tu un fel direct de a spune, care de multe ori pare ca se identifica sau e la limita jurnalului. dar mai ai si tresariri controlate care, nu stiu ce sa zic, e bine sau nu ca apar. cum ar fi aici titlul, cum ar fi ultima strofa.
mai vedem, incep sa ma obisnuiesc cu cate o escapada in pagina ta:)

vorbeam cu cineva despre avalansa asta care incepe sa bantuie siteul (si nu numai), un melange greu de evitat: toamna, iubiri risipite, nichita care urla in noi.
si cred ca tocmai la citirea poeziei tale s-a intamplat:)

mie nu mi se pare resemnata deloc; amaraciune, no escape, poate, dar nu resemnare.
dar mi-a placut, pare ca ascunde o vulnerabilitate careia nu ii rezist usor.

fortat, adevarat. de care, in care, din cauza etc. parca e prea frust si micut textul sa mai suporte fortari. vezi tu.

(p.s. emi, ti-am spus sa nu mai gandesti atat, simte, d-le, doar simte:) ).

Al doilea text care îmi place mult (în ordinea citirii). Am apreciat toate fragmentele-treceri. Titlul și ultimele două versuri (versuri care parcă vin în prelungirea dârei de timp) învelesc bine poezia.
La prima jumătate a strofei a doua aș mai umbla, dar, cum spuneam, e un text care îmi place prea mult.

(p.s. zău dacă nu e chiar voluptoasă prima strofă :) ).

Alina,
hai sa înșir câteva lucruri absolut fără nicio importanță: ,,fără doctorate\" pare în plus, ca și descrierea cam amplă a primelor versuri, ,,de ceva ani\" - destul de greoi, nepotrivit, ,,cu câini\" era o remarcă inevitabilă, dar, la recitire, nu m-a mai deranjat...în fine... tușele îmi par cam prea puternice, până la anotimpuri poate ar mai merge un pic cioplit.

de aici încolo, trecut fiind și offtopicul, mi se pare un text excelent - captivant, cu o atmosferă-capcană i-aș zice, de o sensibilitate penetrantă, fără a nu remarca în același timp spunerea domoală, depănarea, lumea micuță și vie. despre final sau despre ,,de după\" vorbește textul singur.

mi-a plăcut mult și multe ar fi de spus, cu mai puțin rost, e adevărat.
(mă întrebam și de ce oare cei care sunt uluiți - și îi cred - citind poezia, cei care în același timp au posibilitatea de a face ,,vizibil\" textul, nu o fac. nu pt. că ai avea nevoie de așa ceva).

spun și eu, citând un coleg de site, fără ghilimele de rigoare:

cu plăcerea lecturii,

mi-a placut. mai ales incepand cu strofa a treia. mai ai cateva excese (si tu stii cam la ce ma refer, cred), dar e un text care merita sa fie citit. cel putin.

imi place poezia ta, nastia. stii ca citesc cu placere ce scrii, pacat ca o faci atat de rar.
pt. tine nu e cazul sa stric foietajul si sa intind prin subsol intelesuri. tu stii, eu stiu. :)

voiam insa sa iti spun ca nici acum, dupa o alta recitire, nu ma impac cu finalul. parca nu merge, oricat as vrea sa duc mai departe textul. ma refer la ultima strofa si, mai ales, la ultimele 4 versuri. eu as face ceva cu ea. si ma gandesc la ceva crud:).

in rest, cum spuneam, mi-a placut.

Dana Banu, uite ca m-am trezit zambind dupa ce am citit poezia ta. al naibii tren, cred ca el e de vina, de asta ma emotiona lectura:).
drept e ca eu as fi ales constanta capat de linie si as mai fi imblanzit finalul, dar poezia e a ta, asa ca tac.
placut.

nu am mai trecut de ceva vreme prin pagina ta, elis. dar uite ca, la ora asta nebuna, tare imi placu poezioara ta. cu tot cu titlu. drept e ca din prima strofa as fi pastrat doar versurile 3 si 4. pentru restul poeziei, de acord cu ce a spus claudiu.

ma cheama narcisa. si marta. pana la urma :)

ma bucur pt. ca ti-a placut si pt. ca ti-ai spus parerea. mai ales ca ai facut-o dupa atata vreme de la momentul postarii.
ai dreptate in ceea ce priveste finalul. avea dreptate si liviu, numai ca nu am vrut sa recunosc pe deplin:).

Domunule Diaconescu, poate, cine stie, dupa a treia lectura se mai lumineaza un pic. Glumesc. Va multumesc pentru popas si franchete.

îmi aduce aminte de multe dintre cele menționate de tine, Alina, în anunț. mă bucură vestea debutului Gabrielei, poeziile ei îl cereau. felicitări și lansare cu succes îi doresc.