Saul Bellow (laureat al Premiului Nobel, decedat la 5 aprilie 2005) și veriga românească din biografia lui

Până pe 4 aprilie acest evreu-american era considerat cel mai mare scriitor american în viață. Poziția lui de dupa al doilea război mondial poate fi comparată doar cu poziția lui Hemingway sau a lui Faulkner în prima jumătate a secolului. Philip Roth, un alt romancier-vedetă, consideră că Saul Bellow și William Faulkner formează împreună \"coloana vertebrală a literaturii americane a secolului 20\".

S-a născut în Lachine, Montreal, Canada, pe 10 iunie 1915. Era al patrulea copil al lui Abraham și Lescha Belo, imigranți evrei din St. Petersburg, ajunși în Canada în 1913. În 1924 familia s-a mutat la Chicago, oraș în care în anul 1920 erau deja 125000 de evrei.
În februarie 1933 mama lui moare la vârsta de 50 de ani, eveniment care îl va influența pe adolescentul Saul, incapacitatea lui de a avea relații de lungă durată cu femeile fiind pusă pe seama acestui fapt. În 1934 începe să studieze antropologia. În 1937 se însoară (pentru prima oara!) cu Anita Goshkin. În 1944 îi apare primul roman: \"Dangling Man\". Urmează \"The Victim\" (1947), \"The Adventures of Augie March\" (1953), proză scurtă și încă multe romane. În 1956 se însoară pentru a doua oară, cu Sandra Tsachacbasov iar în 1961 pentru a treia oară, cu Susan Glassman. În 1964 îi apare unul din cele mai importante romane: \"Herzog\", pentru care a primit \"International Literary Prize\" (fiind primul american care primește acest important premiu). În 1968 primește din partea guvernului francez \"Croix de Chevalier des Arts et Lettres\", cea mai importantă distincție literară oferită de francezi scriitorilor străini.
În 1975 îi apare \"Humboldt\'s Gift\", roman care îi va aduce Premiul Nobel pentru literatură în 1976 (dar și premiul Pulitzer).

În 1974 Bellow se căsătorește pentru a patra (dar nu ultima...) dată, cu Alexandra Ionescu Tulcea, matematiciană de renume, născută în România, fiica profesorului dr. Dumitru Bagdasar, creatorul neurochirurgiei românești (specialitate pe care a învățat-o în anii \'30 la Boston cu profesorul Cushing, pionierul neurochirurgiei mondiale, care devenise o legendă încă în timpul vieții și al Floricăi Bagdasar (Ciumetti), specialistă în psihiatrie infantilă (și ministru al sănătății în perioada 1946-1948, urmând în acest post soțului ei, care a murit în 1946).

Alexandra își terminase studiile de matematică în 1957 și împreună cu primul soț, Ionescu Tulcea, matematician și el, au rămas în Statele Unite, unde fuseseră invitați de către Universitatea Yale.
Imediat după cutremurul din 1977, soții Bellow vizitează Bucureștiul, mama Alexandrei fiind pe moarte, internată la spitalul Elias. Alexandra era însă transfugă și nu i s-a permis să își vadă mama. Experiența acestei vizite în care deja laureatul Premiului Nobel era urmărit de Securitate, precum și percepția lumii cenușii a dictaturii comuniste se vor regăsi în romanul \"The Dean\'s December\", apărut în 1982 ( \"Iarna Decanului\"- tradus în românește, ca de altfel toate romanelor sale, de către Antoaneta Ralian).

Romanul înfățișează, în cea mai mare parte, fapte reale și personaje reale, ale căror nume au fost desigur schimbate. Experiențele atât de insolite trăite de o marcantă personalitate americană, picată pe neașteptate într-un crud regim totalitar și într-unul din cei mai dezastruoși ani ai acestuia, i-au inspirat lui Bellow concepția acestui roman.
Nici această căsătorie nu a fost de durată, Alexandra Bagdasar-Ionesu Tulcea-Bellow, recăsătorindu-se mai târziu cu matematicianul Alberto P. Calderon.
Bellow s-a căsătorit pentru a cincea oară, cu Janis Freedman, în 1989, de data asta nu a mai divorțat!
În 2001 îi va apare romanul \"Ravelstein\", unde o atacă pe fosta soție Alexandra si pe Mircea Eliade, pe care-l cunoscuse prin intermediul soției lui de origine română (Alexandra era prietenă cu Christinel, soția lui Eliade).

Ultima distinctùie care avea să-i fie acordată reputatului romancier a fost Premiul pentru întreaga cariera, când, la festivitatea consacrată carții new-yorkeze, gazduită de Biblioteca Publică a metropolei americane, celebrul prozator spunea ca este prea batrân pentru a fi afectat de asemenea lucruri.

Pe 5 aprilie anul acesta a încetat din viață în apropiere de Boston, după ce-și părăsise orașul de adopție, Chicago, în 1993, printre altele și pentru că se săturase \"să treacă pe lângă locuințele prietenilor săi morți\". De acum însă îi va întâlni pe toți.