Marius Surleac

Laurențiu, referitor la prima parte a comentariului tău mă bucur să aflu că ți-a plăcut și că ai surprins bine partea de imagine. Textul l-am scris inspirat de muzica celor de la The Kinks, în special \"Sunny afternoon\" - de unde și starea respectivă sugerată în titlu. Despre partea a doua a comentariului - no problem, mi-am dat seama că e o greșeală.

Paul, there\'s no problem after all!

Dana, prezența ta pe pagina mea nu face decât să mă bucure. Ai surpins ok combinația cromatică și ca o completare, albul cuprinde toate culorile. Dar, griul e o altă haină a albului și sugerează anumite stări care diferă de la un caz la altul. Eu l-am folosit aici pentru a scoate indirect în evidență centrul, punctul central.

Vă mulțumesc tuturor!

Cu prietenie,
Marius

Ioana, mulțam de semnul de lectură și de urări.
Nobody is sad!

Sărbători fericite!

Ștefan, bucuros de trecere - observ că îți plac poemele mele despre toamnă și mă bucur să aflu că sunt pe drumul cel bun. Ai dreptate referitor la aerul tehnic - încerc să mai scap un pic de sub umbra sa, dar asta se va face in timp.:)

Te aștept cu drag pe pagina mea!

Cu stimă,
Marius

Yeap - thanks for the tip, mi-a scăpat.
Fotografiile nu sunt marca Elis de această dată.

Mulțumesc!

Marius

:)

Eugen, mereu vei fi binevenit pe textele mele. Nu trebuie să adăști - din punctul de vedere al unui fizician cred că ermetismul acela despre care vorbești se poate obseva mult mai bine în profunzimea sa. Jocul acela ludic l-ai surprins bine, maniera filosofică aici se manifestă pe tot cuprinsul textului - e ceva asemănător curentului Teodor Dumescian (că tot ai amintit de prietenul Teo). Eclectic - da, criptic - da; nu ești singurul care îmi spune asta și sunt de aceeași părere. Acum nu știu dacă poate fi privit ca un defect cripticul în poezie - eu îl văd mai mult ca un impuls neurologic și de altfel mulți scriitori cunoscuți au fost și sunt destul de criptici.

Pasajul pe care l-ai suprins îndeamnă la liniște, logică și trimiteri la mitologie, meditație, folclor.

Probabil aceste caracteristici surprinse vin și din domeniul din care vin: ochiul meu funcționează și pe un automatism fizico-matematic.

Mă bucură trecerea ta și dacă vei dori să mai schimbăm gânduri găsești adresa mea la biografie.

Cu stimă,
Marius

Uite citesc aici un text cu nerv, sarcastic și vine mai mult ca o atenționare - în contrast cu titlul. Ecaterina nu va dispare, mai mult de atât ea revine în forță. Luminița are dreptate în cele mai sus spuse și îi susțin părerea. O tratare hiperbolică a sentimentelor, iar partea cu Hitler este cea mai hiperbolizantă - de aici izvorul nervului cel mai bine sugerat și ironic de altfel. Nu aș vrea să văd o astfel de lume în care Hitler e de treabă :) - sau în unele cazuri chiar se merită!

Mi-a plăcut starea ta de spirit și tensiunea poemului.

Cu prietenie,
Marius

Teodor, aș fi vrut să fi spus mai multe dar am observat că prietenul nostru Eugen a spus cam tot ce era de spus. Se observă aici aceeași mână a scrisului dar cu altă cerneală. Aici o parte din \"eul\" autorului se regăsește mai atent, mai calm, mai detașat.

Îmi place.

Cu prietenie,
Marius

Stau curios în fața monitorului și ascult \"liniștea din capătul venei\" - de acolo se aude o voce mută ce rezonează prin ochi, tradusă e cam așa: \"mâine trec pe la antichități împreună cu tata, cearcănele mamei; cu mine nu mă voi întâlni niciodată - sunt oprit între două ziduri și mi-e frig, dimineața asta respiră din mine\" - prezent, trecut, viitor, meditație, rațiune, încredere, chintesență, aspirații.

Am citit aici unul dintre cele mai bune texte din această săptămână.

Felicitări Teodor!

Cu stimă,
Marius

Alexandru, eu nu găsesc relevanță în trimiterea că s-a folosit Photoshop. Putea să se folosească și Coreldraw, Macromedia sau orice altceva - cum altfel ar fi trebuit scrise cuvintele alea - de mână și apoi scanate (astfel s-ar fi pierdut din calitatea imaginii), cum altfel obține efectul a două imagini suprapuse - alăturându-le cumva (s-ar fi pierdut din simbol și nu ar fi fost prea estetic)? Și exemplele pot continua.

Ce contează cel mai mult e conținutul și ceea ce autorul a vrut să transmită.

Marius!

Îmi place descrierea, atenția pentru detalii, culisarea pe axa focală a observatorului cu zoom asemenea unei camere foto, un pic de suprarealitate, memorii, pe cât de plin de elemente pe atât de static - ceea ce se și vrea.

Mi-a plăcut - un poem tough!

Well done!

Cu prietenie,
Marius

Mi-e îmi place poemul și vizuala lui Călin. Dacă se poate să vin și eu cu niște păreri referitoare la ce s-a spus mai sus: ușa respectivă nu e strâmbă - depinde de cum privești (dar această observație făcută mai înainte nu are deloc legătură cu textul); doi - sunt doar două imagini acolo și nu sunt prelucrate în photoshop - acel artificiu se poate face și cu o cameră foto - eu am reușit acum ceva timp să suprapun două poze cu telefonul mobil pentru că avea opțiunea asta, unde pozele nu se fac în același timp.

Revenind la text, ceea ce mi se pare principal în această vizuală, Călin se axează pe sugestii, pe elemente subtile care te fac să te gândești, pe manifestări pur și simplu fiziologice. Elementul de bază în această vizuală este \"ochiul\" - observația transmisă sinaptic și care se găsește sub formă de memorii: \"tot ce-a rămas din tine/ e pe retină/ o umbră\". Simțurile își spun cuvîntul - prin contact (orice tip de contact) impulsurile transmit informație: \"nimic n-ai lăsat în urmă/ nici măcar în aer parfum\" sau \"absența ta îmi sapă/ privirea\".

Ce mi s-a părut că nu sună bine e acea comparație cu \"linia din zid\".

În rest un text care mi-a plăcut, cu patos, speranță - semne, sau mai bine zis o amprentă în toată goliciunea sa: simplă și elegantă.

Cu plăcerea lecturii,
Marius

Hmm, îmi place modificarea aceasta în stilul tău - nu e totală dar se simte un pic. Romantismul ia aici o notă mai elegantă, făcând excepție de ultimul vers, care de altfel era de așteptat ca poemul să se termine abrupt și izbitor - cel puțin asta am observat în poemele tale. :) De semenea, vizual și descriptiv.

Aceste \"penetrări\" ale sufletului, ale inimii te duc departe, te poartă în zbor într-o stare de visare ca apoi căderea să fie foarte abruptă și zgomotoasă:

\"de atunci luna plină s-a transformat în becul din colțul străzii
iar steaua căzătoare într-o cutie goală de conservă
de porc\"

Well done!

Marius

Îmi place calmul ce se găsește printre cuvintele tale, imaginile într-o tentă clasică, același stil cald de care se bucură poemele cu Waldo. Plimbarea aceea îmi aduce aminte de \"copou\" și de \"grădina botanică\" din Iași. Tabloul prezentării se face prin ochii celei de-a treia persoane, povestitorul - de aici, acel \"Ménage a trois\" se rezumă doar la doi - excelent prezentat în ultima strofă, prin detașarea observatorului.

Mi-a plăcut mult:

\"mai există cireși înfloriți acum, în decembrie\" - \"și chiar dacă nu-i găsim, importantă este căutarea lor\"

\"și le voi pune să cînte colinde frumoase
pe care să le fredoneze apoi toți trecătorii nostalgici
cu glasurile lor răgușite de tutun
Olguța le va da cireșe și turtă dulce\"

\"tu oricum ești în plus de fiecare dată\"

Frumos!

Cu prietenie,
Marius

Ela, uite aici observ o stare de nervozitate poetică puternic accentuată de detalii și de esența scrisului, și susținută de altfel de acel \"merde\" din titlu - e ca și cum am trage linie, iar dincolo de linie te regăsești într-o nouă formă mult mai entuziasmată și mai puternică.

Cel mai reprezentativ vers din poem e: \"atunci când am înțeles că inima este o poezie plagiată\" - de aici reiese maturitatea scrisului - e o concluzie indirectă, sau mai bine zis transpusă-n oglindă.

De asemenea, foarte plăcută citirii este și ultima strofă cu accent pe ultimile două versuri:

\"nici nu mai știi câți ani au trecut
de când te-a făcut să râzi prima dată\"

Mi-a plăcut!

Cu prietenie,
Marius

Anana, bucuros de trecere și de semn de lectură. Ai suprins bine nuanțele dar partea cu \"bătrânii tovarăși ai firii\" face trimitere la caracteristicile unui corb, la credințele ce se învât în jurul acestor păsări extraordinare și nu în ultimul rând continuum-ul temporal. Despre cele două părți: prima exprimă partea visătoare generală a celor care iubesc \"toamna\"; a doua e diferită deoarece intră în prim plan \"rațiunea\", maturitatea - de altfel se bazează tot pe simboluri, poate din această cauză nu are un impact la fel de puternic ca prima parte.

Cu prietenie,
Marius

Teodor, nu trebuie să îți ceri scuze pentru că nu ai pentru ce. Mă încântă părerea ta despre acest poem și ai surprins la fel de bine, precum Cornel, acel pasaj, partea de început. Cât despre partea finală m-am mai gândit și am modificat-o luând în considerare sfatul tău referitor la ultimul vers. Îți mulțumesc iar cuvintele tale nu fac decât să mă binedispună.

Cu stimă,
Marius

Cornel, ai dreptate repetiția și în titlu nu era tocmai ok așa că am revenit la o variantă inițială care se potrivește mai bine. Voi scăpa de altfel de \"privesc\" din versul 8 pentru a rămâne o oarecare simetrică a gestului. Mă bucur că ți-a plăcut acel pasaj. Finalul nu aduce noutate - e doar o relatare, o resemnare datorată sfârșitului toamnei.

Cu prietenie,
Marius

Teodor, ai suprins bine pasajul cel mai reprezentativ ca de altfel și la celelalte poeme ale mele - chiar îmi spuneai de \"atenția pentru detalii\". Ai un ochi ager și mă bucur că observi exact care e ideea.

Mă bucur că ți-a plăcut.

Cu stimă,
Marius

Ștefan, comentariul tău completează plăcut emoțiile de aici. Pasajul respectiv face trimitere la pasiunea mea pentru piesele cântate din acordeon, în special cele franțuzești dar am dorit să scoată în evidență un fel de mișcare browniană care de altfel are scopul de a scoate indirect în evidență \"pasiunea\" pe principiul cauză-efect.

Toamna este anotimpul meu preferat în care mă simt foarte bine și nu știu dacă ai observat dar am multe din poeme care se învârt în jurul toamnei.

M-a amuzat ideea ta cu scoaterea unui volum numai despre toamnă.

Mulțumesc mult și mă bucur că ți-a plăcut!

Cu stimă,
Marius

George, abia am observat comentariul tău. Într-adevăr cuvântul de ordine este \"intensitatea\" trăirilor sufletești. Cred că fiecare din noi a trecut prin astfel de momente în care parcă ar dori să-și ia zborul, să sară în sus fără vreun motiv, etc. - un sentiment foarte plăcut de beatitudine. Ai observat bine!

Mulțumesc!

Cu prietenie,
Marius