marius craita

Am level zero. Pe mine mă ascultă cineva?
E de o zi și jumătate în așteptare.
ms

O poezie care se potrivește și cu vremea de afară.
Din alte vremuri chemate peste timp, versurile tale au ecoul potrivit.
Mi se par extraordinare liniștea evocată și pretenția cuminte cum că iubita ușor destramă vraja care apoi revine și dublează liniștea ambientală spre lumea de poveste care este poezia.
Crăciun fericit!

Așa fac cei noi pe lumea asta și cred că o facem dintr-o sete de distrugere. Eu am dat de aproape într-o pasăre cu praștia, ca în odată am ucis o vrabie. Era un porumbel. Nu am mai tăiat păsări de curte în bătătura bunicilor de atunci. Aveam vreo 13 ani.
Scrierea îmi aduce aminte the filmul scurt The Swan 2023 tras de Wes Anderson.
Proza mi se pare corectă și cred că autorul a ochit mai mult tabloul, imaginea, deși eu am pornit comentariul scriind despre instinctele oamenilor mici.
Nu știu despre comportamentul păsărilor și mi se pare că lebăda ar face alte ouă și nu ar pieri din emoția pierderii.

Sărbători fericite!

Sunt șaptesprezece fraze/propoziții. Dintre care sunt, cred, trei interogații. Există acum poezii mai dezvoltate decât acest/-e ultra scurte proze.

Adevărații monștri, am citit eu, sunt de fapt colegii de serviciu pedanți și monotonia siguranței în care își petrec existențele salariate.

Am citit tot ce ați postat. Câteva proze scurte care mi s-au părut fragmente din ceva mai cuprinzător. Stilul învechit folosit pentru a povesti este folosit cu talent și schițele înscenate prin care se mișcă personajele sunt credibile și ușor de lecturat. Atenție la sfârșiturile facile!
Aștept să mai citesc de la dumneata, Mihail Dincă.
Pune personajele la treabă!
Numai bine!

O poezie care este peste valoarea celor pe care le citesc aici, (nu toate, și când am timp) deși este evident că nu este gura autorului Nandi Vardeanu care vorbește prin cuvintele alese. Este o tehnică a altui scriitor. Bun exemplu de depășit. Succes în continuare.

Gânduri ca o băutură nu foarte fină, dar ca una care are puterea narcotică. Mă gândesc și eu la disperarea ta pe când citesc (au efect puțin literar, deci) și vreau să întreb: după atâta timp de la care ai scris acestea(nov.2009), cum ți-a ieșit?
Am ajuns aici, în pagina ta din întâmplare. Citesc autori din coloana din stânga și din cea din dreapta. Ai revenit aici după atâta timp? De ce?
Scuză-mi întrebările repetate. Sunt doar curios.

și țăran și fără călcâie crăpate. Și fără palmele urâțite de muncă. Mănușile sunt ieftine și protejează bine pielea. De când mă știu, rememorând, nu îmi amintesc vreodată ca bunicii, vecinii și alți țărani printre care și eu până la vreo 30 de ani când au murit bunicii, să fi purtat mănuși de protecție. A fost (nu știu dacă mai e cazul, dar e foarte probabil că da) o încremenire în muncă, ceva ca o așteptare a nimic fiindcă nu pot să îmi dau seama cum de nu au înaintat prin munca grea spre acest mic moft digital care semnifică mai mult de atât.
Despre picioarele crăpate, e inevitabil la munca pământului, cred. Tratamentul e ieftin. Dermovate, unguent de vreo 10 lei tubul aplicat pe talpă timp de 2 luni, de 2 ori/zi, după baia zilnică a picioarelor. Apoi, după cele 2 luni, tot la spălare, în loc de săpun folosiți o cremă super hidratantă (nu mi vine în cap numele; cereți la farmacie. Costă mai mult, vreo 50 de lei.) și clătiți. În câteva luni se vindecă.

Trenbia să ne facem toți griji după ww2. Nu avea ce să caute comunismul aici și nici nazismul/fascismul. România își împlinise trupul după ww1, dar spiritual a dat greș și s-a înhăitat cu toți criminalii. Chiar azi, unii latră la noi cum că Rusia e amicul nostru. /dracu! Rusia e răul care a supraviețuit ww2. Vestul este calea. De asta tot folosesc rușii marota fascismului când se uită spre noi: fiindcă știu și ei că au căpușat Aliații și că ar fi făcut la fel ca naziștii dacă nu ar fi atacat Germania prima, și chiar au făcut-o sub deghizarea denazificării. E important de știut. Da.

Sper să nu mă treceți la off topic.

care a trecut pe aici știe dulceața și răceala iubirii. nu înțeleg de ce ați crede că nu. titlul sugerează asta din start. de exemplu, am un prieten care, scuzați expresia, s-a căcat pe el din dragoste și pasiune existențiale pentru o midinetă, gen, și nu m-a făcut niciodată tontălău și nici în vreun alt fel când nu înțelegeam prin ce trecea.
aveți grijă cu dragostea, totuși. în artă, dpmdv obosește când e invocată toată ziua lungă.

Bariera opacă să oprească lumina nu poate să fie locală fiindcă deschiderea spațiului extraterestru este enormă. Amintiți de pi/geometrie, ar trebui să vă fie evident. Odată devenit opac, spațiul ar reflecta lumina stelei noastre înapoi pe Pământ. (ar fi fost ceva de groază, ca sub o lupă!) Plus, Luna ia lumina de la Soare și se poate ca bariera dumneavoastră să stingă lumina satelitului odată cu cea a stelelor îndepărtate, sau chiar să facă invizibilă Luna pe fundalul opac inundat de lumina Soarelui, cum ziceam, și să spulbere efectiv orice urmă de atmosferă a planetei.
Universul să lucreze cu eroul povestirii ca să cucerească femeia e o idee bună.
Unde era universul meu săptămâna trecută?? Glumesc!
Nu pot să cred nicio clipă în întruparea Universului, de aceea vă avertizez că cei doi sunt vorbiți să vă fure eroul.
Am citit cu plăcere, totuși.
Numai bine!

Nu e nimic grav. M-am hotărât să rămân numai un cititor.

Nu înțeleg de ce folosiți pseudo mistere care duc nicăieri, de ce chinuiți cuvintele în asocieri bizare. Fragmentele nu spun nimic, dar nimic literar. Marea Schimbare a Miezului Neurovegetativ? Ce este asta? Inventez și eu un titlu pentru planeta dumneavoastră: Marele Inhibitor al Pompei de Protoni.
Părerea mea este că trebuie să încetați să vă mai chinuiți să scrieți așa. Bateți apa în piuă.
Așa nonsens mai rar!

groaza care emană din versuri ca la reflexia ochilor roșii din întuneric.
O poezie despre suferință scrisă în suferință. Cred că mai mult decât în altele.
Îți doresc pacea bună (care este posibilă) care nu mai cere cuvinte.

cu avertismentul este amuzantă mișto. Cred în episodul rătăcirii prin marele oraș. Aș citi o proză întreagă scrisă în felul acesta.
Nu îmi place începutul. Numai bunicii scriu așa. Scrieți fără să își dea seama cititorul de vârsta dumneavoastră. Nu fiți bunic în pagină, fiți scriitor.
Numai bine!

Mergeam să iau țigări de la cârciuma din colțul străzii și ningea noaptea cu fulgi mari. Am văzut o grămadă de haine sub formă de om pe trecerea de pietoni din intersecție. M-am dus și l-am ridicat. M-au ajutat 2 prieteni care din întâmplare treceau atunci pe acolo în drumul lor spre casă. L-am pus pe gardul parcului și l-am întrebat de vorbă. A zis că e beat să-l lăsăm și nu mai știu ce a mai zis. Omul era fără casă, îl știam. Copilărise cu tata, apoi s-a pierdut. M-a ținut minte fiindcă se uita spre mine când îl întâlneam prin oraș. Nu zicea nimic. E mort de câțiva ani. Am făcut-o din datorie și din certitudinea că oricare ales dintre oameni este decăzut ca el dar nu o știe. De sub grămada de haine, cine iese strălucind? Se poate?

Eu voi trimite la edituri când voi termina. Nu știu când. Notez, și îți trimit dacă mă publică.
Am să caut să citesc ce mi-ai recomandat.
Ca să nu las doar impresia acestui fragment scurt, îți spun numai ție: eroul Zaharia pleacă într-o aventură exact înspre miasmă. Acolo îl așteaptă ceva care mai întâlnise dar sub o altă formă, demult. Fiindcă e scrisă de abia 3 zile, am corectat numai jumătate din proză. Încă nu știu finalul.

Mulțumesc pentru stea și pentru încurajare. Am mai pus proză. Le-am șters din calcul: nu mi-a zis nimeni nimic și eu m-am supărat. Glumesc! Scriu proză de doar trei luni (am scris poezie înainte)și încerc să văd ce reacții primesc. Nu am publicat nicio carte de proză. Am de o carte, vreo 150 de pagini. Încă nu știu dacă voi scrie roman sau o carte de proză scurtă.
Despre dialog. L-am evitat fiindcă îmi displace. Nu pot să spun de ce fiindcă nu știu, dar am gustul ăsta, deocamdată.
La roman visez sincer să fie ceva extraordinar, altfel nu mă apuc. Proza de început poate să fie cu cusur. E permis.
Încă o dată, ms pentru atenție.

O proză scurtă care are finalul explicat de titlu. Puține nepotriviri la timpurile verbelor la început și câteva propoziții care sar în ochii cititorului (de ex. ,,vaca continua să se manifeste,,) și-l scot din jocul literar propus aici. În afară de acestea, proza Destin este imaginată bine, mi se pare mie. Merită recomandată printr-un comentariu simplu.
Numai bine!

să zic că impresia mea este că aici literatura este de mâna a doua fiindcă partea socială, biografia, numele sunt cele premiate. au întâietate. creația este secundară în ochii utilizatorilor.
Celălalt vrea să te prindă. Să te știe ca din buletin și din scara blocului. Când cititorul/autorul de aici e sigur că nu ești un lucru mare, că ești om cum e și dânsul, vorba poetului, atunci te aprobă. Este ceva ce ține de social, care, socialul este nu un rău, este un dezastru! mai ales pentru arte, literatură și filosofie.
Mi se pare că toți greșiți și că aveți toți dreptate. Asta este capcana. Până nu se iese de aici, o să ne tot învârtească. Degeaba și zgomotos.
Cert este că extraordinarul lipsește pe site.

Am postat numai proză. Chiar lângă tine. De multe ori. În pagină, aici. Sigur ai citit titlurile. Eu le las numai 24 de ore, însă. E magia mai bună așa, plus, nu mă laudă după nume nimeni. Și nu m-a lăudat, nu m-a criticat nimeni.
Dar nu mai postez.
Voi comenta pe alții numai când cred că e nevoie. Pe anul ăsta am sfârșit.