Poezie
E roză-n geam părând nemuritoare
1 min lectură·
Mediu
E roză-n geam părând nemuritoare
Şi diamant de geruri a zidit-o
Să nu o stingi cu focul tău, iubito
Din pieptul unde dăinuie candoare.
Deja cu-a ta ţigară ai rănit-o
De abur sânge-a curs şi înc-o doare
Prin plaga ei priveam minuni de zare
E noapte-ntrebi enigme-n stea, uimito.
În floarea asta pură din fereastră
Misterul haosului e pitit
Lovind interogaţii pacea noastră.
Şi trandafirul se uneşte-n mit
Eu iau stilou şi zeama cea albastră
Hârtiei frumuseţe să trimit.
031269
0
Din alte vremuri chemate peste timp, versurile tale au ecoul potrivit.
Mi se par extraordinare liniștea evocată și pretenția cuminte cum că iubita ușor destramă vraja care apoi revine și dublează liniștea ambientală spre lumea de poveste care este poezia.
Crăciun fericit!