Poezie
băi, tăntălucilor
2 min lectură·
Mediu
dragostea e o pînză de păianjen care vrea să prindă un elefant
cu toate că la un moment dat s-a întîmplat
ca inima mea să prindă bătăile inimii tale și să le sărute
să facă dragoste cu ele și apoi să se așeze frumos în colț să prindă muște
ce trebuie să înțelegeți voi e că în mirosul pastramei e și parfumul
iubitei voastre, că în mirosul mîinilor atinse de bani e mirosul iubitei,
că în mirosul mîinii care a atins femeia miroase doar a poezie
că doar cu iubirea poți face grătar pe stele
dar ce faci cu durerea, poate măcar pentru o clipă te faci salvamar pentru ea
că în rest ea e salvamar pentru tine, năucilor, cu inima ta moartă
inertă, îndrăgostită și de asfaltul care încă se mai fabrică pentru că
poate mîine va merge pe el, te duci ca lumina în întuneric și nu doare
te pierzi ca în băutură și inima cîntă, întunericul jelește
tîmpiților, port pielea pe partea greșită ca să n-o mai împart cu nimeni
fumez pentru că visez că te sărut
noaptea îmi cad stelele-n brațe ca niște pui de pisică
pe mîini au început să-mi apară amintirile cu tine
eu v-am zis că a iubi nu e un verb, e toată suferința la un loc,
pînă și fumul meu pe coșul crematoriului ar avea chipul tău
tu mi-ai zis că dragostea e o boală, da, una cu transmitere sexuală
îmi pun palmele la urechi nu să aud marea, să te-aud pe tine
041296
0
aveți grijă cu dragostea, totuși. în artă, dpmdv obosește când e invocată toată ziua lungă.