Marius Chindris

Ingandurat prin vai mergand cu ura, am gasit, bucata de prescura ce un crestin din drumu-i abatut o rataci dupa vreo Liturghie si am gandit ca-i destinata mie; Oare de ce ? Sa fac din

Ce dat am fost pe undeva prin lume si m-am primit cu & fara nume si nu-mi ramane decat sa ma cunosc Ce fara rost, trezit din vis cand Dumnezeu a vrut sa fiu proscris m-am aruncat in

ce genuin am fost sa cred ca viata are sensuri nude, ca drumul care nu m- aude , imi stie pasii pe de rost ; ce desucheat eram sa cred ca lumea e un joc deschis in care-ncape orice

ce sanatate mi - as mai da daca durerea m- ar lasa sa-mi fac de cap printre planete m-as da pe role prin bufete si n-as mai sta pe la taifas ci as da iama peste nas vreunui mandru

Oare mai stiu sa fac poezie ... ? ... candva am stiut scriam chiar o mie dar batranetea mi - a rupt prin ganduri dibace tot ce - am mai stiut si mai puteam face strain si tarziu ma

Crapa de poti tu moarte, prea neputincioasa in a ma ucide, ca m-am desprins de soarte si de lucruri triste, insipide; I-ati mana rece de pe crestetu-mi fierbinte, da-mi inapoi lumina si

M-arunc in genunea vietii cu ochi intredeschisi si-ncercanati de soapte sunt si strain si singur, imbracat in noapte, si doru-mi e sa-not in roua diminetii; Debil de trist in lume ma dau

Durerea imi sfasie palmele si mi-o alin cu petale rosii furate din gradinile cerului; si crima oribila de a-mi uita sufletul ma condamna la visare. Stirea ca nu mai am timp aduce nouri

Motto> din ION Imi pierd viata traind... Dar vai,de ce un geruziu-asa trist7!! Puteam sa spun simplu, -Ma pierd inutil ca exist. Dar cuvantu-mi devine lipsit de

Mi-am spart chitara nu de multa vreme si-acum, chitara mea se teme c-o sa ramana fara-nmormantare... Ce-oi fi avut cu ea nu mai stiu bine caci ea s-a atasat de mine si am uitat ca poate-o

Statul pe loc ma invarte de cap mersul inainte nu stiu sa-l mai fac sa plec inapoi mi-e durere in suflet. Astept o idee cat imi trag un rasuflet si nu stiu de ce am dureri de cornee. As

Azi am simtit catharsis-ul plimbandu-mi-se printre plete si mi-am dorit ca mintea-mi sa se-mbete de frumuseti rebele ce sa-mi smulga sufletul meu ranit de printre stele.. Stau iarasi

Mi-am ucis cu regret si durere UN GAND ce strain se-aciuiase strigand ca nu am dreptate uzand de putere si imi dadu programatic un pumn peste spate. Trist,regretand, cautam cimitirul

Impetuos si fara de cuvinte privesc pamantul straveziu cu ochii stelelor ce moarte arunca-n univerrs lumina si vad dureri cu umbra cum alearga pe continentele-amagirii, fara minte, si-mi

Ma regasesc la vechea poarta a sufletelor ratacite si-mi caut cu durere moarta visele-mi calde,ne-mplinite; rasar din lumea negraita a neganditelor himere si-mi las gandirea decrepita la

O bucurie simpla se asterne pe tampla mea argintie si necenzurata descrancenandu-ma si daruindu-mi reancrederea in oameni si-n tot ce ma inconjoara. Mi-as sterge fruntea plina de

O zana mi-a soptit,timida Ca-n viata mea ca o firida Imi va intra lumina fada A visului trist,de naiada Ce-mi va asterne peste ganduri Cu tainice-adieri,in randuri, O veche si mai grea

revin din negura uitarii ce m-a cuprins flamanda de fiinta-mi subtire si plapanda si stau uimit in fata lumii-tregi nedumerit si cu privirea blanda desi m-am regasit sunt nou-nascut si

O mică roză se născu cu multă vreme înainte de soroc şi chiar boboc fiind i se păru că n-are nici măcar puțin noroc... şi amărâtă,supărată, ştiind că de natură-i avortată, voi în

Clepsidra-şi macină nisipul Cu perioade rupte parcă Din viața unui om Măsoară şi trecerea mea Îmi devorează devenirea Dar parcă stau încremenit Întocmai ca săgeata Arcaşului lui

Graba de a nu-l prinde bătrânețea făcu viața lui să nu se mai numeroteze cu cifrele ce sunt normale. Capul său vâjâia cum nu-l mai auzise niciodat`; era şi abătut,ba pur şi simplu

Mi-am insirat constiinta pe boabe de metanie si le numar cu o furie crescanda... ma lepad de toate ca sa scap de absurdul ce ma copleseste inabusindu-mi sufletul; privesc orizontul cu ochi de

In creuzetul universului sta-nchis copilul zen-budhist ce si-a pierdut copilaria in oceanul ne-ntelegerii parintilor; garbov si improscat cu traume albastru-violete care-i apasa sufletul

Vad un copil ce rade neostenit si-mi descreteste si mie ridurile sufletului; E o minune ce m-alunga din deriva mortii; mi-e dor sa vina iar soarele care-a murit candva si care,cu lumina