Marinescu Victor

nu dau stea pentru futut si nici pentru vodka, ci pentru cum ar trebui sa bage sau sa scoata femeia din el...mai mult din ea sau mai putin, in functie de realitatea betivului. frumos acest el, frumoasa aceasta ea si relatia lor. pentru mine ca cititor nu vad nimic rau in faptul ca el bea si nimic rau in ura ei, pentru ca uite cat de frumoase sunt aceste doua versuri!

Razvan, atunci cand stapanesti sensul cuvintelor, desigur, e de apreciat, dar ajungi sa traiesti prin cuvinte mai mult decat prin sentimente.

"Deprimarea devine abisală și prin genunea ei rătăcește, debusolată, dezabuzată și obnubilată ființa, doar sensul puternic al vieții este un antidot viabil împotriva depresiei de care nu putem scăpa, devenind recurentă."

zi si tu umbrita, etc., fiinta, pentru ca risti sa bagi cititorul in depresie si crede-ma, el nu vrea asta. oamenii care citesc prostiile pe care le debitam, ne citesc pentru a iesi din depresie si nu pentru a intra; cel putin eu asta caut si mai ales nu vreau sa ii am pe constiinta, sa-i deprim.

citind textul tau ajung sa urasc dictionarul, care-mi devine absurd si lipsit de orice logica, de dragoste, pentru ca starile tale-s trecute prin el si cu timpul o sa uiti cine esti.

stii cum ar trebui sa arate gandurile noastre?!

uite asa:

sentimente!

atentie la stea! ma mira faptul ca nu ascultam propriile noastre sentimente fata de ceea ce citim, mai ales cand timpul e atat de putin si nici sa mori nu mai poti. este o poezie care merita mai multa atentie. lasa-ti critica oricare ar fi ea, chiar si constructiva, pentru ca altfel devenim voi!

probabil nu ai inteles ce-i cu primul vers. versul ala e un titlu de carte "Ce se intampla in iubire", dar asa cum ai spus ai simtit-o si altceva nu mai conteaza. multumesc!

fiintarea nu are verticala si nici orizontala si daca cumva e dureroasa, atunci suntem superficiali si cam atat. am sa va recunosc, incerc sa scap de superficialitate indiferent de forma ei; iar veselia, veselia poate naste din orice, chiar si din superficialitate. cumva omul ala e mai putin vesel daca e superficial si incult, decat un om profund care asculta muzica clasica, care picteaza, care scrie, care face arta?! sa nu confundam veselia cu nevoile fiecaruia pentru a supravietui constiintei lui dumnezeu, adica tocmai acea poleiala care acopera zgura si care e data de forma lui. cine e dumnezeu?! daca imi raspundeti la intrebarea asta, fara forma si fara cuvinte, ci doar prin tacere, poate o sa cred ca stiti. tacerea este totul. stiu! cuvintele-s frumoase si ne place sa credem ca pana si Lui ii plac. imbraca bine pe oricine si sunt exact acea poleala despre care vorbiti. cuvintele-s arhitectura lumii despre care vorbiti, impartita, pentru ca citez: “așa e Răzvane și tumoarea lumii moderne (ocultată) este aceea că asociază veselia cu superficialitatea, cu lipsa de cunoaștere pe verticala dureroasă a ființării! ” inseamna ca restul sunt dumnezeu. si daca este asa, eu nu vreau sa fiu dumnezeu, asta apropos de charlie(alta magarie cu alti dumnezei).

si Razavan, nu mai cauta raspunsul dincolo de intrebari, pentru ca tocmai forma greselilor ne indeparteaza de adevar!

pentru ca are motherfucker, textul asta n-are niciun semn! n-are sens sa spun ce si cum, sa imi dau cu parerea ca prostu cand textul arata foarte bine!
imi place mai ales cum se schimba de la:

"mama venind de acolo
cu atitudinea aia că a uitat ceva ascuns la mine în inimă

și se repetă vorba
și tot crește
ca universul"

si-mi mai place ca aici unde-i cu motherfuker e fara "speriatul" ala de cuvinte vulgare, dar la ultimul text postat, "cacat" e atat de romanesc si de real, incat e speriat desi, n-ar fi trebuit!

incearca sa iti imaginezi si altfel!

nu exista poezie superficiala. ce-i drept cautarea indiferent care ar fi ea, te gaseste stand sau in picioare si nu numai. imagineaza-ti o piramida! bun, deschizi ochii si o privesti. catarati pe "treptele" ei sunt oameni. unii mai sus, altii mai jos si ala e un moment in care si tu ca privitor te regasesti indiferent de pozitia celorlalti. imagineaza-ti toata scena asta ca pe o fotografie si tu nu ai de unde sa stii care din ei cboara, care sta, sau care urca, tot ce cunosti este ca ei sunt acolo fiecare in pozitia lui atunci cand tu ii privesti. mai departe imagineaza-ti ca aceasta "cursa" a cautarii e inceputa deja si tu iar nu stii care din ei e primul, evident cel care e in varf are toate atuurile sa fie castigatorul, si asta datorita pozitiei lui. dar daca primul de jos in sus e cel care a urcat deja si acum se intoarce?! ceea ce am vrut sa spun e ca nu exista poezie superficiala, exista doar cautari si momente in care privitorul suprinde acei oameni in cautarile lor. multumesc!

durerea este un pas important spre lumina, iar poezia este un text filozofic. de fapt, daca filozofia ar fi o persoana, atunci poezia ar fi cu siguranta cel mai intim moment al ei. " Atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții". daca atitudinea e inteleapta sau nu, ramane la aprecierea cititorului asa cum incheie si autorul:

cine altul...

nu trebuie sa intelegem misterele din el, gresit. sa le simtim poate. a intelege ne indeparteaza de a simti, de poezie, de sufletul ala superior asa cum ii spui poeziei, desi, TOTUL, nu se limiteaza doar la suflet...sufletul asa cum il stim noi, limiteaza creatia, motiv pentru care avem moarte. de ce moarte?! pentru ca de altceva nu suntem in stare si ceva trebuie sa intrerupa prosteala asta in care am dat-o. aseaza-te sa-i simti privirea si asteptarea! aseaza-te si vei simti mai mult decat sufletul, decat moartea. si da, nu-i usor, e multa spaima acolo si dezamagire, pentru ca vei ramane singur si vei invata ca durerea nu are limite. nu trebuie sa intelegi de ce vei simti, de ce simti toate astea, pentru ca altfel asa iti va arata nebunia si purgatoriul. nu! aseaza-te incet in toate astea si asteptarea te va lumina. rabdarea si furia, suferinta, nebunia, toata teama aia din varfurile degetelor indreptate spre tine, iti vor fi rasplatite si atunci te poti ridica, fara suflet, fara moarte, fara nimic din ceea ce stii.

un text pe care l-as recomanda! nu m-a impiedicat nimic de la inceput pana la sfarsit si nu mi-am spus, ok, altul! sunt momente in viata in care trebuie sa recunosti ca unii sunt cu adevarat poeti. asa ca am sa o spun acum, aici, si poate ca timpul imi va sustine afirmatia. Esti Poet si nimic nu e intamplator in creatia ta!
Felicitari!

iata un text care sugereaza frumusetea lui TU insuti, fara ca ceilalti sa moara, cel putin nu toti deodata si nu-i asa, pentru ca frumusetea are nevoie sa se pastreze!!! felicitari!

cand nu ii scoala, ii indeasa. nu intotdeauna a scula ceva orice, inseamna evolutie. :)

multumesc frumos!

raspunsul meu este: "Un tablou care îți ajunge la sânge. Dacă cuvintele ar fi cuțite, dacă cuvintele ar strâpunge până în cel mai moale și călduros țesut, o fi inima noastră nu știu, dar cam așa vin ele. Ca niște săgeți crude, nemiloase. Poezia." pentru ca altfel nu stiu cum sa va multumesc!

va multumesc frumos!

da! multumesc frumos!

"e ca o vacuitate în care cineva plictisit a aruncat cuvinte la întâmplare."

nu vreau sa te contrazic, dar...dumnezeu nici macar nu a incercat!

multumesc frumos!

aici ca si in ultimele doua poezii, ai mai mult curaj si cumva te iei singura de mana sa iti arati cum se face. as putea trece prin fiecare, sa las un semn, o stea, dar am s-o fac aici si pentru acolo.

dragostea si haosul. multumesc frumos pentru semn!