niciun dumnezeu nu încape aici

Corpul e un eufemism pentru “carne”, el își asumă comportamentul deviant și aberant, “greșelile”, erorile, defectele și ridicolul, în timp ce mintea își asumă lumea spirituală, funcționarea gândurilor și veridicitatea și verosimilitatea prelucrate de rațiune.
E o discrepanță între comentariul gnomic pe care mi l-ai făcut și poezia superficială și sumară pe care am comentat-o.

nu exista poezie superficiala. ce-i drept cautarea indiferent care ar fi ea, te gaseste stand sau in picioare si nu numai. imagineaza-ti o piramida! bun, deschizi ochii si o privesti. catarati pe "treptele" ei sunt oameni. unii mai sus, altii mai jos si ala e un moment in care si tu ca privitor te regasesti indiferent de pozitia celorlalti. imagineaza-ti toata scena asta ca pe o fotografie si tu nu ai de unde sa stii care din ei cboara, care sta, sau care urca, tot ce cunosti este ca ei sunt acolo fiecare in pozitia lui atunci cand tu ii privesti. mai departe imagineaza-ti ca aceasta "cursa" a cautarii e inceputa deja si tu iar nu stii care din ei e primul, evident cel care e in varf are toate atuurile sa fie castigatorul, si asta datorita pozitiei lui. dar daca primul de jos in sus e cel care a urcat deja si acum se intoarce?! ceea ce am vrut sa spun e ca nu exista poezie superficiala, exista doar cautari si momente in care privitorul suprinde acei oameni in cautarile lor. multumesc!