Poezie
dedicație
cu fisuri
1 min lectură·
Mediu
tremuram în mulțimea aceea de oameni, cu mânecile-mi răsucite așa cum ți le
răsuceai și tu, apoi iar le desuflecai, apoi iar ți le răsuceai și
picioarele mele, și picioarele tale
încolăcite de trei ori ca o bună ripostă adusă gravitației, ca
sângele să se agite prin piepturi până la clocotit, până la clocotit
ochii îți sunt spălăciți și-agățați pe sfoara ce conduce spre hotarele lumii, știi
respiri într-un mod inedit și-acele sunete șterse... cu toate oglinzile sparte
dinspre care noi toți admirăm cerurile
de-aici, din acest buncher umplut cu fulgerările ochilor tăi, efemere
în o mie și una de clipe
infinitezimale
ne culcăm pe ele, pe clipe, și ne rostogolim, ne rostogolim, ne rostogolim
până la capătul timpului în care tot vrei să mă duci, tot vrei să mă ****
prin poezie
022.920
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Ursu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Ursu. “dedicație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-ursu/poezie/14106560/dedicatieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVDistincție acordată
MVMarinescu Victor✓atentie la stea! ma mira faptul ca nu ascultam propriile noastre sentimente fata de ceea ce citim, mai ales cand timpul e atat de putin si nici sa mori nu mai poti. este o poezie care merita mai multa atentie. lasa-ti critica oricare ar fi ea, chiar si constructiva, pentru ca altfel devenim voi!
0
CUadevărat, Victor, adevărat ... aș striga de pe acoperiș, fără teamă să cad, aș striga tuturor - haideți să simțim împreună cu toții, haideți să simțim -
0