Poezie

despre igienă

1 min lectură·25 aprilie 2017

Mediu

zorile mi se topesc într-un gând și-n ușa aceea neroadă din baie

cu oglindă pe dinafară, cu oglindă pe dinăuntru, întotdeauna gata să se uite la mine

înainte și după momentul când para furtunului din cabina de duș cade nițel mai jos

și mă face să tremur

gândindu-mă la prostii, nebunii și cinemaiștiece lucruri smintite din viața

unei femei ce-și scutură pletele, dar n-a îndrăznit nicicând să le numere

n-a făcut niciodată dragoste cu suflarea vântului feciorelnic

n-a dansat niciodată cu șoaptele apusului în ritmuri de mov

ah! acea femeie cu plete incerte, înecate suav în șampon de urzică

în ea ne topim eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele

toți laolaltă în brațe, unu-ntr-altul

dădăcindu-ne ca micii copii ce-și așteaptă mămica să vină

îmi amintesc de apusul de ieri... și de alte apusuri dizolvate în clipa cea

-veșnic fără tine-

o roată se rotește în jur, se tot rotește în jur, se rotește și-mi lasă cicatrici

ca-n zori să mă curăț de ele, să-mi ispășesc eternul păcat

în dușul pe care abia l-am pornit să curgă în voie

că eu vin

005.060

Cristina Ursu. “despre igienă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-ursu/poezie/14106206/despre-igiena

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.