Marinescu Victor

Ramona, iti multumesc pentru semnul lasat si nu pot decat sa ma bucur. cat despre oamenii mari, imi aduc aminte ca intr-o zi am crescut, dar sufletul meu nu stie asta. cred ca ramane mereu acelasi, indiferent de fereastra prin care priveste. trebuie sa recunosc ca ii sta mai bine unui copil decat unui om mare. te astept!

Ema, cei mai multi au ajuns deja prin poveste si-mi este suficient atat cati sunt. chiar daca nu lasa urme, le multumesc. e tot ce conteaza si ma bucur ca ei exista. iti multumesc pentru ca-mi esti aproape si te astept!

Maia, n-am reusit sa prind tot filmul, dar cred ca am sa-l iau pe dvd, este singura solutie. oricum atmosfera din film, atat cat a ajuns la mine, este una de poveste cu pagini desenate. predomina culorile cenusii si asta nu face decat sa trezeasca copilul, pe care, poate multi l-au pierdut demult. mi-e usor sa traiesc, fiindca n-am uitat niciodata acel drum. cand am nevoie, ratacesc intentionat si ma bucur sa pot simti si altfel. ma bucur sa te regasesc!

cu merele deasupra capului, nu asa a inceput? nici nu mai stiu cum de am pornit-o!!! lasa-le multe asa cum sunt. ai de unde alege.

Mainka, si eu sper sa ii fie bine. multe din poeziile mele pornesc din nehotararea mea, ea nu are nici o vina. cat despre poema, ma bucur ca iti place. sa ma duc la Gaudeamus?

Maia, ai reusit sa ajungi pana acolo unde m-am azezat sa scriu poema. ai fost acolo, altfel nu se poate. iti las semn de carte intreaga poema. n-am sa ma supar. iti multumesc pentru cum intelegi.

pe curand,
Victor

despre cum e sa iubesti, toamna. incantat de vizita si pe curand, asa cum ai spus. multumesc!

nu pot decat sa ma bucur pentru ceea ce ai simtit printre versurile mele. te astept si altadata la fel de indragostita. pe curand!

Maia, cred ca imi dai voie sa-ti spun asa, scrisorile vor continua si voi incerca sa pastrez pentru fiecare un strop din cititorii mei. iti multumesc pentru semn!

Ioana, bine ai venit si ma bucura ca sunt primul peste care ai lasat semnul tau. mi-am imaginat sufletul ca pe-o minge de rugby. pe care il arunci mereu in urma pentru a castiga teren sa invingi timpul. mi-e teama ca am invatat gresit jocul si ca de fapt nu trebuie sa invingem mergand cu sufletul mereu in urma. cam asa pricep jocul pe care-l jucam zi de zi si de aceea am ales cele doua versuri. si da ai fost pe aproape cand ai spus, un fel de cautare a sufletului. iti multumesc si te mai astept!

Mainka, sa fie luni fiecare zi a saptamanii si tot brusc s-ar termina. cat despre lebedei nr.21, ii caut timpul prin buzunarele batranilor. dar se scrie, nu va ramane doar aici. iti multumesc pentru semn. pana data viitoare, toate bune!

am dus doar un arc de cerc fara sa-i gasesc continuarea. poate ca maine am sa reusesc sa intregesc inceputul. ieri n-am avut dorinta de a incheia, fiindca am iesit din rotund pentru putin. ma bucur ca acel ceva pe care tu l-ai vazut te-a facut sa-ti fi dorit mai mult si poate va fi mai mult. iti multumesc!

n-am inteles de ce esti off, dar iti multumesc pentru semn. pana vom fi altceva romani ne cheama si ne spunem. ma bucur ca s-a auzit pana la tine. te mai astept!

\"din turnul de veghe al propriei vieți duduca azvârle cosițe.
și dacă cineva ar veghea-o ar vedea
cum prunci luminoși se aburcă încet pe ele.\"

nici nu stiu cum sa incep. un text care te face sa iti doresti altfel viata. sa renunti la tot ce te bucura pentru ai darui unui condamnat putina lumina. ceea ce se intampla in jurul nostru doare si simt ca murim de fiecare data cand se mai naste un om batut de soarta. as muri in fiecare zi, indiferent cat de dureros ar fi, doar sa nu se mai intample oameni ca duduia. in zadar azi este soare! versuri care te rascolesc.

apoi am gasit o moneda. o moneda mai mult decat ciudata. mai ales ca are o oarecare legatura cu mine. se spune ca nu-i bine sa povestesti vise de genul, dar asta sunt! de ce as spune ceva ce nu simt! visul a fost vis, moneda e reala. o tin intr-un buzunar pana cand, nu stiu. e acolo si poate voi afla de ce. iti multumersc pentru semn. sa ne revedem cu bine!

el se inmulteste singur fara sa-l amintim. probabil este un experiment nereusit care a scapat de sub control. nimic nu este intamplator. iti multumesc!

triste sunt mai toate daca te opresti aproape de ele. trebuie sa mai visez pana la urmatorul vis ca sa pricep labirintul. astept delta cu nalucile ei sa-mi adune sufletul. mai e putin! multumesc de semn!

nu, nu dispar se ingroapa, dar asta e diferita. trebuie sa fie si cartite altfel, doar sunt si oameni asa, nu? cartita mea ar putea fi ca timpul. de ce s-ar mai ascunde?

multumesc de semn si ma bucur sa te stiu iar aici!

nimicul fara casa e mai sensibil si impresioneaza. :) in general nimicul fara aia, fara cealalta, parca are mai multe de spus, sau...e, tot nimic ramane. macar e sensibil! :) multumesc pentru trecere si bine ai ajuns acasa!

Djamal, iti multumesc pentru semnul lasat din ploaia departarilor!

acelasi respect

suntem si amari in zile putine, azi ploua! iti multumesc pentru semnul lasat si ma bucur ca esti cititorul meu.

pe curand,
victor

este povestea ta, piciule si ma bucur ca au ramas cei ca tine sa imparta curajul. acum cand ma uit spre inainte lumea pare altfel si nu asa. multumesc, Ema!

iti multumesc pentru semn si ma bucura trecerea ta pe strada mea.
cu prietenie,

copilul din mine mai are timp sa se opreasca din viata si sa aseze amintiri. ma bucur sa stiu ca acolo unde sunt te regasesc ca si ultima data. iti multumesc!