X-mov

mi s-a parut o poezie ritmica incadrata intr-un tablou static. foarte interesanta viziunea punctului mov, a umbrelei pe umarul stang, a ploii dinspre tine. te citesc cu placere.

Imi place atmosfera de rigurozitate aparenta a acestei poezii. Masura Xmov, statul la 180 grade, si apelurile pierdute in perete. Dac-as fi in stare ti-as da o stea, sau macar raza subtire a uneia.

Victor, să îți spun un secret: punctul mov se numește ,,lumina vine din interior”...sau cel puțin așa i-a spus autorul :). Cred că puteai renunța la versul 3 al primei strofe, încarcă inutil după părerea mea, mai ales că finalul aduce o altă doză ,,măsurabilă”, chiar dacă ai mizat pe impact. Apoi, nu mai fi și tu așa grav – asta este, lumea își exercită drepturile, sunt din ce în ce mai multe procese pe rol...:). Mi-a plăcut dinamica aparent lejer construită, dar mai ales simplificarea discursului și simetria finală reușită.

apelurile se repeta, tot ce este suspendat se repeta...
mi-a placut ca vreau sa nu stiu daca \"ploua dinspre mine\" e un avertisment, un anunt, un imperativ sau o rugaminte sau altceva. si mai ales ambiguitatea din centru : \"ale mele mai strâmbe/le încadrezi într-un articol/concluzii/se dau goluri\". e o rupere fata de prima si ultima strofa, o incadrare a lui \"tu\" care tace (dreapta , la 180 de grade, ca o alternativa).
cu o bere, cu un drum stramb, cu o asteptare in cui. catre 360

Cristina, toate vin dinspre noi si te mai astept.

Ramona, am primit steaua si ce daca nu se vede, ea exista si tu ai adus-o.

Narcisa, pe punct l-am inteles. de drepturi si procese pe rol o sa mai aud si probabil n-am sa ma obisnuiesc cu ele. dar ce ai tu cu gradele? ma mai gandesc daca le scot. adevarat, parca ii sta bine si fara. dar...

Madalina, ploua dinspre mine si tu te-ai asezat sa ma intelegi. ai facut-o destul de bine.

Va multumesc pentru aprecieri si v-am primit bucuros. multumesc