Poezie
Poem
1 min lectură·
Mediu
strâns pe genunchi îmi frec conștiința de așternut
un du-te-vino cu amintiri părăsite și n-am
să mai respir
ejaculez inconștient frici slăbănoage
niște vini răsucite
îmi intră prin piele dor prin toate femeile fugite în mine
degetele se strâng sub tâmplă albind zvâcnirile
fruntea mi-e tot mai grea
ca un organ sensibil bolnav de gânduri
pentru o clipă
îmi imaginez moartea
o singurătate răscolită de iluzii
044.182
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 66
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “Poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/1759073/poemComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELVictor, completează profilul tău cu câteva date biografice, ești membru remarcabil.
0
MVMaria, este doar una din multele ghemuiri, pe care viata mi le ofera de la o vreme. iti multumesc pentru insemnare si ma bucura trecerea ta!
Ela, iti multumesc!
Ela, iti multumesc!
0
RRFaci sex cu “toate femeile fugite în tine”, cu conștiința – un organ viril, potent ce penetrează frenetic femeile părăsite în amintiri.
“Singurătatea răscolită de iluzii” este o moarte a socialului înviind mereu în cărți.
“Singurătatea răscolită de iluzii” este o moarte a socialului înviind mereu în cărți.
0
îmi imaginez moartea
o singurătate răscolită de iluzii
Un poem bine regizat, l-aș recomanda, chiar merită, față de altul citit la tine, dar nu acest lucru contează, ci starea poemului, dar mai ales a cititorului. Iluziile răscolesc singurătatea, moartea mi-o imaginez pentru o clipă. Versurile de final, sunt ca un fel de trezire la realitate.
Am descoperit imagini deosebite, chiar în primul vers, doar pentru acest vers poemul poate fi evidențiat sau: degetele se strâng sub tâmplă albind zvâcnirile, din nou o imagine de o sensibilitate aparte. Un poem reușit, sensibilitatea cuvintelor vorbesc de la sine.