Nimănui nu-i pasă că în mijlocul drumului se întâmplă o viață de câine

l-am luat în brațe burta lui caldă îmi aducea aminte de laptele fiert mirosea a viață l-aș fi luat acasă dar e prea dimineață să fiu dumnezeu tăcut în mâinile mele ca o zi senină în care cresc liniștile inima lui îmi lovea degetele și fără să vreau mi se lipea de suflet ca un scâncet în fața mea se cască un gang unde mi-am spus că moartea nu are timp să rămână am mers cât mai adânc și l-am lăsat lângă o roată apoi am fugit îmi doresc să nu fi făcut eu asta poate doar o mână care din când în când coboară prin oameni și se uită în jurul nostru