Timpul prin noi

ne dezlipim de pe pământ oameni negri albi roșii galbeni rimând în spusele lui un șir lung de așteptări înfloresc deja în palmele noastre și ne îmbrățișăm ca într-un film mut aș putea să scriu un poem cu un titlu lung în care să pun toate cuvintele începând cu un om ar scoate niște sunete ciudate și s-ar face pământul mai pământ aș spune despre o floare în toate limbile grăbind lumina trebuie doar să se sfârșească toate în urma lui când nu mă rog scriu despre cum ar trebui să fie dumnezeu