marinescu filip

SINGUR PRINTRE OAMENI Sunt singur printre oameni, ca o pietricică-ntre bolovani Sunt singur de ani și ani... Mă târăsc ca un șarpe neputincios spre Paradis Și cerul mi-e deschis, Nu găsesc

NÃSCÃTOAREI DE DUMNEZEU Preacurată ți-aș oferi în dar un crin umil Și-un strigăt de fericire ca îngerul Gavril Þi-aș împleti cunună de dalbă stea Și te-aș numi ca sfântul din Sarov : «

Când voi fi sărac Tu pescărușule Vei deveni pește și scoică Ca un simbol vechi intr-o peșteră Însuflețită... Când voi fi orb Tu pescărușule Vei deveni imaginație albă Ca un strigăt coborât

Parafrazându-L pe Mântuitorul Hristos, cel ce se smerește se va înălța, iar cel ce se mândrește se va înjosi. Acestea sunt două feluri duhovnicești de viață. Cel al vameșului

Sunt un mugur ce se afundă –n vraja nedesfoliată a sufletului tău. Eminesciene lebede-și continuă –n infinire, printre trestii, somnul de dimineață. Din trupul nostru azvârlit în orizontul

oameni cu celulare ca șerpi cu clopoței sub crugul ceresc, cu Tine vorbesc? într-o curte luxoasă iarăși cocoșul ce-a strigat atunci de 3 ori în noapte... motoare diesel halucinații cu

NICI O LACRIMÃ Încerc să mă umilesc, în fața Ta îngenunchez În noapte la cei slabi cu îngeri veghez Ieșit din bârlog iernatic, flămând de Tine ca un urs Din trupul meu uscat de când mă rog

SUFLETE SCHILOD Suflete schilod, chinuit în ochi întinat, ți se scurg lacrimile-n glod... Cocoșat, privirea ta evită bolta, acoperământul... Iubitor de câștig ai început să faci

Să dăm cu-o-mbrățișare la o parte stelele din jurul lunii, să răsară gâtul nopții în care am umblat de mână întâiași dată... Să dăm la o parte cu zâmbetul roșul din maci să răsară ochii

GÂND DESPRE SFÂNTA LITURGHIE Sfânta Liturghie este piscul cel mai înalt spre care tinde vulturul în zborul său spre libertatea Sfintei Treimi. Sfânta Liturghie este o împlinire măreață,

TRUP TRANSFIGURAT De la o vreme ai inceput sa-mbătrânești Și gândurile tale galbene stau ca să cadă Glasu-ți serafic foșnește în adieri de povești Undeva în ceruri s-au aprins flăcări în

„Dacă iubești fără să speri a fi iubit vreodată” (Eminescu), ori ești un geniu neînțeles (ceea ce e mai rar), ori mai bine te gândești să-ți cauți o femeie care să te și iubească, să te și

MILA TA Se aud urlete, furtuni, scrâșnete din dinți încă mai sunt Și-mi pare că numai de mila Ta e nevoie pe pământ! Nu știu să fac nimic afară de chemarea numelui Tău Sunt prigonit de

DE CÂND MORMÂNTUL... De când mormântul a rămas gol E atâta lumină revărsată Că nu mai e loc în univers Să-ți ascunzi răutatea. E un efort să rămâi în dragoste Și inimi învârtoșate sunt

MUZICÃ BIZANTINÃ Înviat, vertical, viu, aud urcând peste mine îngeri în osanale, fără să se oprească, fără popas, prin mine, împreună cu mine, fără să-ntoarcă capul, ca râuri ce curg

SURÂSUL TÃU... Când demonii au ocupat spațiul camerei în care locuiam, Plină de cărți adunate de o viață, Am ieșit năucit afară, pe stradă, în noapte... Și trist cum eram, cu capu-n

Zori cu petale, Obrajii tăi înfoliați, Trandafirul portocaliu cască, Pe pereți aplice zburătoare, Cânt de păsări îți curge-n plete, Încă-ți mai rotești șira spinării cu un vis, Decolează

ORICÂT M-AȘ CÃZNI... Oricât m-aș căzni, știința acestei lumi mi-e cu totul străină. Înțeleg doar bucuria și înțelepciunea din Sfânta Liturghie, Imposibil a o tălmăci, singur în

DÃ-MI PACEA TA Doamne, dă-mi pacea Ta ! Ferește-mă de certuri și nu mă uita, Să răspund cu bune pentru rele Să scap de patimile grele Să rabd în tăcere cât e cu putință Și să am

MÃRGÃRITARUL Am săpat în inimă cu colții de mistreț Și-am găsit mărgăritarul de mult preț... Din jungla-n care trăiesc Să ies mă pregătesc, Sunt pornit Să vând tot ce-am

BUCURIE Sunt bucuros de picurat de lumânări aprinse De fețe strivite de lacrimi prelinse De ochii mari plini de iubiri și rugăminte De Duhul Tău și mângâierea aducerii aminte. Sunt