marinescu filip

imi pare rau ca raspund atat de tarziu...
multumesc mult de apreciere.
te mai astept.
M.

Multumesc mult Viorica, imi pare rau ca raspund asa de tarziu, este o mare bucurie sa te incurajeze cineva, fie si o persoana necunoscuta. Iti doresc si tie mult spor si dragoste fata de toti.
Domne ajuta!

iti multumesc de aprecieri, si mai astept comentarii de la tine. Mult succes si tie.

multumesc de trecere si de aprecieri,
un Paste cu bucurie!

este o poezie care surprinde intr-un stil curgator, voios, vioi, starea de spirit a spatiului romanesc, o tara in care cei ce au ce spune se pot trezi , uneori, vorbind singuri...Cu toate acestea, aceasta atitudine a romanilor de a minimaliza totul (idei, culturi, stele cazatoare), poate fi si dovada unui echilibru, a unei lipse de teribilism, a unei intelepciuni.

v-am citit toate poeziile de pe site, si m-am bucurat in primul rand de atmosfera, de simplitatea mereu noua, de intelesuri, si nu in ultimul rand de romanismul degajat.

ma bucur, si mai astept si alte poezii,
Mircea

reusita poezie, eu nu cred ca mai trebuie rectificata, de aceea n-ar trebui sa fie la atelier... in fine...
starea de tristete care o descrii e mai mult una de uimire si introspectie de care zic eu ca nu trebuie sa scapi... Eu cred ca poezia se naste, mai ales din aceste \"intarzieri \" in a trai.
Iti urez sa pastrezi in continuare stilul sincer si direct si vizionar...
Am trimis poezia si la prietenii mei, sper sa nu te supere asta,
cu bucurie,
Mircea

Von Neumann scire ca \"cel ce nu vede in matematica simplitatea nu-si da seama cat de complicata este viata\". La fel s-ar putea spune si despre poezie, ca tinde spre simplitate, care in fond nu e dovada superficialitatii, ci a unei ordini superioare...
Poeziile tale au un stil profund si simplu, dovada a unui complicat travaliu conceptual. Ele curg intr-un ritm frumos si personal, in acelasi timp.
Ma bucur ca te-am cunoscut,

Mircea

Ma bucur mult ca ti-au placut poeziile mele.
Din cate observ, foarte putini se mai incumeta sa scrie poezie crestina. As vrea astfel sa acopar acest gol din poezia romaneasca.

cu bine,
Mircea

Iti multumesc pentru comentariu. Voi tine cont de ce mi-ai spus.
Traim intr-un razboi neancetat impotriva celui rau, dar asta nu ne impiedica sa simtim si bucurii simple, duhovnicesti din partea lui Dumnezeu, ca o pregustare a Raiului.
Poeziile mele exprima aceasta dubla realitate, a razboiului si a extazului.

foarte frumosa poezie, putini oameni vad frumusetea ascunsa a celor care cauta in gunoi. Ne trebuie o sensibilitate aparte sa-i observam, o modestie din partea noastra sa coboram la nivelul lor, nivel care poate fi foarte inalt. Ma impresionat exprimarea ta \"traieste pe muchia dintre gunoi si basme, nu-l crede nimeni nimeni nu-l vede\".
Poezia ta exprima o intelegere si o iubire netarmurita pentru om in general, indiferent de chipul (masca)sub care se ascunde.
Ma bucur mult citindu-te.

Mircea

Foarte frumoasa poezie.
Stanca imi aduce aminte de sfintii rusi nebuni in Hristos , ca Ioan Maximovici sau Sfanta Xenia. Viata lor e in contratimp cu viata mondena, cu toate ca nu fac parte din lume ei totusi o implinesc intr-un chip minunat si strain, aducand mereu in constiinta trecatorilor ceva \"de dincolo\".
Mi-a placut exprimarea \" cu trup de iarba cazuta\" care cred ca semnifica smerenia, dar nu resemnarea acestui personaj pitoresc fara de care lumea ar putea chiar disparea, sfarsi.