Stanca

îți mulțumesc pentru stea.
Stanca e reală, cât se poate de reală. Dacă umbli prin Cluj, există mari șanse să o vezi în fața vreunei bisericuțe, aparte de cerșetori, pentru că ea nu cerșește, ea se roagă pentru trecători, e într-un veșnic pelerinaj pentru sufletele noastre.
Adela

Adela,

nu trebuie să îmi mulțumești, steluța este nu numai pentru poemul de azi. te urăresc de mai mult timp. este meritul tău. plăcerea lecturii este de partea mea.

m-a trecut un fior, crede-mă. Stanca!!! în italiană înseamnă obosită. sper ca această ființă să nu obosească niciodată în rugăciunile ei, D-zeu să îi fie mereu alături.

numai bine, Adela! mai scrie! scrie în fiecare zi, despre tot ce vezi și ce simți. eu sunt aici, să te citesc. tocmai îți citeam poemele din urmă. :)

Madim

\"Stanca așteaptă sfârșitul lumii
te ia de mână îți aruncă țigara și arată spre cer
câte un nor în formă de cal
sau de înger.\"

mi-a placut si mie cum ai creat poemul
poate de obiectat aici as avea doar \"Printre pietonii grăbiți înspre mâine\"
puteai cred sa gasesti o alta forma mai putin uzitata

Madim, pentru o lectură structurată recomand http://odelia.wordpress.com/. Încă nu e totul acolo dar lucrez de zor.
Enaquis, am modificat, dar nu sunt mulțumită încă. Mă bucură aprecierea ta foarte mult.
Adela

o demontare persuasivă a înconjurătorului. pentru a opri ceea ce trece printr-un om, permițându-i acestuia să lase realmente o urmă. adică mi-a plăcut consistența bilateralului. dinspre personaj către observabil, dinspre exteriorul pe care îl putem vedea către interiorul uman în mod fundamental același la toți.
e empatie aici. e regăsirea în celălalt și admiterea faptului că deseori trecem prea grăbiți pe lângă.
și s-a renunțat la densitatea detaliilor, la nevoia de a spune parcă totul. cred că astfel se spune mai mult, se recunoaște mai multă libertate receptorului.
e cursivitatea unei povești spuse după ce s-a învățat respirarea firească.
(ai typo la \"incet\" și \"demult\")

îți mulțumesc pentru punctarea calităților acestui portret. corectat încet, demult e ok (se scrie în 2 cuvinte doar dacă urmează substantiv după, de exemplu \"timp\" ;)
Adela

Felicitări!!
Alt limbaj, altă manieră, dar aceeași finețe, putere verbală, claritate și prospețime a imaginilor, vrajă a discursului. A fost o lectură savuroasă, pentru care îți mulțumesc.

și eu îți mulțumesc, pentru cuvintele frumoase.
Adela, cu drag

Frumos poem ai construit aici. Te citesc de multa vreme doar ca nu m-am oprit sa imi exprim parerea. Dar aceasta poezie imi place mult. Stanca pare o parte din fiecare, un suflet pribeag.
Imi plac mult versurile \"Timpul ei nu curge/încercuiește ziua și noaptea ca roata unei fântâni/scârțâind în talpa opincii\", \"așteaptă sfârșitul lumii/te ia de mână îți aruncă țigara și arată spre cer/câte un nor în formă de cal/sau de înger.\"

Diana

As da si eu stelute daca as putea :)

Strofa aceea evidențiată de Enache mai devreme mi-a spus și mie ceva, drept pentru care las aici câteva cuvinte. Începutul însă e un pic cam descriptiv și m-am poticnit prin unele locuri. De exemplu aici:

„...Timpul ei nu curge
încercuiește ziua și noaptea ca roata unei fântâni
scârțâind în talpa opincii.”

gerunziul „scârțâind” probabil se referă la timp, insă, pentru că urmează imediat după „roata unei fântâni”, îmi vine greu să-mi imaginez roata „scârțâind în talpa opincii”. Unu, pentru că nu-mi dau seama cum poate să scârțâie roata fântânii. Am în minte o roată a fântânii din piatră, deci destul de grea. Doi, asocierea acestei roți cu talpa opincii, mă face să-mi aduc aminte cum săream peste fântâna de la bunicii mei ca să trec în curtea vecină. Evident, nu se purtau opinci. Poat teniși. Și mi se părea destul de periculos urcatul ăsta pe ghizdul fântânii. E adevărat că nu e „sub talpa”, ci „în talpă”, însă o prepoziție nu salvează, cel puțin pentru mine, imaginea generală.

E doar o părere, sper ca opinia mea să nu fie luată personal.

M-a atras de fapt numele, Stanca. De unde crezi că vine numel ăsta? Ce înseamnă?

pe Stanca ta, o vedeam destul de des în fața bisericuței de pe Horea. textul reușește să puncteze atributele particulare ale femeii. e un portret reușit, felicitări.
Mishu

mulțumesc pentru lectură și feedback. Vă mai aștept.
Adela

Foarte frumoasa poezie.
Stanca imi aduce aminte de sfintii rusi nebuni in Hristos , ca Ioan Maximovici sau Sfanta Xenia. Viata lor e in contratimp cu viata mondena, cu toate ca nu fac parte din lume ei totusi o implinesc intr-un chip minunat si strain, aducand mereu in constiinta trecatorilor ceva \"de dincolo\".
Mi-a placut exprimarea \" cu trup de iarba cazuta\" care cred ca semnifica smerenia, dar nu resemnarea acestui personaj pitoresc fara de care lumea ar putea chiar disparea, sfarsi.

se întâmplă să nu fiu notificată prin mail de toate comentariile... așa a scăpat și al tău. noroc că revin din când în când și verific.
așa este, Stanca. o sfântă nebună în Hristos. iar tu ai văzut asta. îți mulțumesc.
Adela