Poezie
Târziu
despre oameni și nemuriri
1 min lectură·
Mediu
Spasmodică clipă ancorată-n trecut,
Îmi ningi azi cu cerbi în tăcerea din palmă
Și-mi îngropi în ninsorile ce m-au durut
Anotimpul pe care-o să-l înveți să adoarmă.
În leagăne surde o să-mi anini tâmple
Și vesnicia valsând cu glezne de lemn,
Va picura nopți într-un vis ce se umple
Cu toamna nebună a unui ultim poem.
Desculță, prin cioburi de albastră vestală,
Voi pribegi în falansterul fără de \"eu\"
Căutand omenire imaterială
Într-un timp care moare, și moare mereu...
022622
0